Sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.
Ioan 17:17
Ascultă ediția audio aici.
Prin natură, prin tipuri și simboluri, prin patriarhi și profeți, Dumnezeu îi vorbise lumii. Lecțiile trebuie transmise oamenilor în limbajul oamenilor. Mesagerul legământului trebuia să vorbească. Vocea Lui trebuia să fie auzită în Propriul Templu. Hristos trebuia să vină să exprime cuvinte care să fie înțelese cât se poate de clar și de categoric. El, Autorul adevărului, trebuia să separe adevărul de pleava învățăturilor umane, care îl făceau fără niciun efect. Principiile guvernării lui Dumnezeu și planul de mântuire trebuiau categoric explicate. Lecțiile Vechiului Testament trebuiau în întregime prezentate în fața oamenilor.
Printre evrei se aflau totuși suflete neclintite, descendenți ai acelei genealogii sfinte de oameni prin care a fost menținută cunoașterea de Dumnezeu. Aceștia așteptau încă împlinirea speranței născute din promisiunea făcută strămoșilor lor. Ei își întăreau credința cercetând asigurarea dată prin Moise: „Domnul Dumnezeul vostru vă va ridica dintre frații voștri un proroc ca mine; pe El să-L ascultați în tot ce vă va spune” (Faptele 3:22). De asemenea, citeau cum Dumnezeu Îl va unge pe Acela care avea să le aducă vești bune celor nenorociți, să-i vindece pe cei cu inima zdrobită, să vestească robilor slobozenia și să vestească un an de îndurare al Domnului (Isaia 61:1,2). Ei citeau cum El „va așeza dreptatea pe pământ”, cum „ostroavele vor nădăjdui în Legea Lui”, cum „neamuri vor umbla în lumina [lor] și împărați, în strălucirea razelor [lor]” (Isaia 42:4; 60:3).
Cuvintele rostite de Iacov înainte de a muri i-au umplut de speranță: „Toiagul de domnie nu se va depărta din Iuda, nici toiagul de cârmuire, dintre picioarele lui până va veni Şilo” (Geneza 49:10). Puterea slăbită a lui Israel dovedea că venirea lui Mesia era aproape. Profeția lui Daniel descria gloria domniei Sale peste o împărăție care trebuia să urmeze după toate împărățiile pământești, despre care profetul a precizat: „Ea însăși va dăinui veșnic” (Daniel 2:44). Deși puțini înțelegeau natura misiunii lui Hristos, exista o speranță larg răspândită că va veni un prinț puternic care avea să-și întemeieze regatul în Israel și să fie eliberatorul națiunilor.
Vremea se împlinise. Omenirea, decăzând tot mai mult în decursul secolelor de neascultare, făcea necesară venirea Mântuitorului. (Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, p. 34)
Pot eu să fac deosebirea dintre adevăr și eroare?
