Căci Fiul omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască.
Luca 9:56
Ascultă ediția audio aici.
Isus a pus tact și voie bună în lucrarea Sa. E nevoie de multă răbdare și spiritualitate pentru a introduce religia Bibliei în viața de familie și de la serviciu, a continua truda pentru cele trecătoare și în același timp a avea în vedere exclusiv gloria lui Dumnezeu. Şi în această privință, Hristos a fost un ajutor. El n-a fost niciodată atât de împovărat de griji lumești încât să nu aibă timp sau preocupare pentru lucrurile cerești. Deseori Își exprima bucuria inimii cântând psalmi și melodii cerești. Deseori, locuitorii din Nazaret Îi auzeau vocea înălțându-se în laude și mulțumiri către Dumnezeu. El întreținea legătura cu cerul prin cântec, iar când tovarășii Săi se plângeau de oboseala muncii, erau înviorați de sublimele melodii ieșite de pe buzele Sale. Imnurile Sale de laudă păreau că îi alungă pe îngerii cei răi și, asemenea fumului de tămâie, umpleau locul cu mireasmă. Mintea ascultătorilor Săi era transpusă din exilul ei pământesc spre casa cerească.
Isus era Izvorul de milă vindecătoare pentru lume și, în cursul acelor ani pe care i-a petrecut retras la Nazaret, din viața Sa se revărsau râuri de compasiune și blândețe. Cei bătrâni, cei triști și împovărați de păcat, copiii la joacă, în bucuria lor nevinovată, micile făpturi din crânguri, răbdătoarele animale de povară – toate erau mai fericite datorită prezenței Sale. Acela al cărui cuvânt puternic susține lumile Se apleca să aline o pasăre rănită. Nimic nu rămânea neobservat de El, nimic căruia să îi refuze disprețuitor nevoia de a fi slujit.
Astfel, în timp ce creștea în înțelepciune și statură, Isus era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor. El atrăgea simpatia tuturor inimilor, arătându-Se în stare să-i îndrăgească pe toți. Atmosfera de speranță și curaj care Îl înconjura Îl făcea o binecuvântare în orice casă. Adesea, în sinagogă, în ziua de Sabat, era invitat să citească lecția din Profeți, și inima ascultătorilor tresălta când o nouă lumină strălucea puternic din cuvintele cunoscute ale textului sacru.
Cu toate acestea, Isus Se ferea de îngâmfare. În toți anii cât a stat la Nazaret, nu Și-a etalat puterea făcătoare de minuni. N-a căutat poziții înalte și nu Şi-a atribuit titluri. (Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, pp. 73, 74)
Cum voi perpetua eu exemplul lui Isus de milă vindecătoare pentru întreaga lume? Cum mi-aș putea deschide astăzi inima, ca torentul iubirii Sale să curgă prin mine?
