Căci toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-și primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup.
2 Corinteni 5:10
Ascultă ediția audio aici.
Sub influența lui Satana, evreii au ales un hoț și un criminal în locul lui Hristos și în compania acestora se vor aduna ei la judecata zilei de pe urmă. Pilat a spus arătând spre Hristos: „«Iată Împăratul vostru!» Dar ei au strigat: «Ia-L, ia-L, răstignește-L!» «Să răstignesc pe Împăratul vostru?» le-a zis Pilat. Preoții cei mai de seamă au răspuns: «Noi n-avem alt împărat decât pe Cezarul!»” (Ioan 19:14,15). Și, pe Cel la care a declarat că nu găsește nicio vină, Pilat L-a dat să fie biciuit – cea mai crudă și necruțătoare pedeapsă ce poate fi aplicată unei ființe umane.
Dar Cel care S-a supus umilinței și suferinței pe cruce aici avea să primească în consiliul lui Dumnezeu o deplină compensație și avea să Se înalțe la tronul lui Dumnezeu, recunoscut de tot universul ceresc drept Împărat al celor sfinți. El Își asumase acțiunea de salvare și demonstrase înaintea lumilor necăzute și a familiei cerești faptul că lucrarea pe care o începuse a fost în stare să o aducă la îndeplinire.
Universul ceresc împreună cu lumea căzută, atât sfinții, cât și păcătoșii, vor recunoaște în Cel Crucificat pe Judecătorul tuturor celor vii. Fiecare coroană pe care o vor primi sfinții Celui Preaînalt va fi oferită de mâinile lui Hristos – acele mâini pe care preoții și conducătorii cei cruzi le-au condamnat să fie bătute în cuie pe cruce. Semnele acestor răni vor fi ca niște raze strălucitoare pornind din palmele Lui. Hristos este Cel care le conferă oamenilor harul pocăinței. Meritele Sale au fost acceptate de către Tatăl în dreptul fiecărui suflet care va ajunge să intre în componența familiei lui Dumnezeu. Doar mâinile Sale zdrobite și rănite vor putea să le ofere cununa vieții, a vieții veșnice.
Solemn moment va fi ziua deciziei finale! (…) Așadar, nu este de o importanță colosală pentru fiecare dintre noi ca faptele noastre să fie neprihănite? (Manuscrisul 39, 1898)
Cum poate fi Isus atât Avocatul, cât și Judecătorul meu?
