Dar Hristos a venit ca Mare-Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare și mai desăvârșit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta.
Evrei 9:11
Ascultă ediția audio aici.
Sistemul de jertfe care Îl indica pe Hristos a trecut, iar ochii oamenilor au fost îndreptați către adevărata jertfă pentru păcatele lumii. Preoția pământească a încetat, iar noi privim la Isus, Realizatorul noului legământ, și la „sângele stropirii, care vorbește mai bine decât sângele lui Abel”. „Drumul în Locul Preasfânt nu era încă deschis câtă vreme stătea în picioare cortul dintâi. (…) Dar Hristos a venit ca Mare-Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare și mai desăvârșit, care nu este făcut de mâini (…) și a intrat, o dată pentru totdeauna, în Locul Preasfânt (…) cu Însuși sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veșnică” (Evrei 12:24; 9:8-12).
„De aceea și poate să mântuiască în chip desăvârșit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăiește pururea ca să mijlocească pentru ei” (Evrei 7:25). Cu toate că lucrarea de mijlocire avea să fie mutată din templul pământesc în cel ceresc, cu toate că sanctuarul și Marele nostru Preot urmau să nu mai poată fi vizibili pentru ochiul omenesc, ucenicii nu aveau să sufere nicio pierdere. Din cauza absenței Mântuitorului nu urmau să simtă nicio rupere a legăturilor și nicio diminuare a puterii. În timp ce slujește în sanctuarul de sus, Isus încă este, prin Duhul Lui cel Sfânt, și slujitor al bisericii de pe pământ. Pentru ochiul fizic, El este departe, dar de fapt se împlinește promisiunea făcută la înălțare: „Iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului” (Matei 28:20). În timp ce Își deleagă puterea unor slujitori mai mici, încă se manifestă în biserică prezența Lui dătătoare de energie.
„Astfel, fiindcă avem un Mare-Preot însemnat, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să rămânem tari în mărturisirea noastră. Căci n-avem un Mare-Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care, în toate lucrurile, a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentru ca să fim ajutați la vreme de nevoie” (Evrei 4:14-16). (Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, p. 166)
În calitatea Sa de realizator al noului legământ, ce putere personală îmi oferă Isus astăzi în lupta mea cu păcatul?
