Totuși El suferințele noastre le-a purtat și durerile noastre le-a luat asupra Lui.
Isaia 53:4
Ascultă ediția audio aici.
Deasupra tronului se arată crucea. Ca într-o panoramă, apar scenele ispitirii și căderii lui Adam și etapele succesive ale marelui plan de răscumpărare. Nașterea umilă a Mântuitorului, viața de simplitate și de ascultare pe care a dus-o, botezul în Iordan, postul și ispitirea din pustiu, activitatea publică, prin care le-a dezvăluit oamenilor cele mai prețioase binecuvântări ale cerului, zilele pline de fapte de iubire și îndurare, nopțile de rugăciune și veghere în singurătatea munților, intrigile pline de invidie, de ură și de răutate cu care a fost răsplătit pentru binefacerile Sale, agonia înspăimântătoare și misterioasă din Ghetsimani sub greutatea zdrobitoare a păcatelor lumii întregi, trădarea Lui în mâinile gloatei ucigașe, evenimentele teribile din acea noapte de groază (arestatul care nu a opus rezistență, abandonat de ucenicii Săi, târât cu brutalitate pe străzile Ierusalimului, Fiul lui Dumnezeu expus triumfător în fața lui Ana, judecat în palatul marelui-preot, în sala de judecată a lui Pilat și înaintea lui Irod cel crud și laș, batjocorit, insultat, torturat și condamnat la moarte) – toate acestea sunt prezentate în culori vii.
Apoi, în fața mulțimii impresionate se desfășoară scenele finale: Victima răbdătoare mergând pe calea spre Calvar, Prințul cerului atârnând pe cruce, preoții îngâmfați și gloata batjocoritoare ridiculizându-I agonia morții, întunericul supranatural, cutremurul de pământ, stâncile despicate și mormintele deschise care au marcat momentul în care Răscumpărătorul lumii Şi-a dat viața.
Spectacolul îngrozitor este prezentat exact așa cum a fost. Satana, îngerii și supușii lui nu au putere să-și întoarcă privirile de la acest tablou. Fiecare participant își amintește rolul pe care l-a îndeplinit. Irod, care a ucis copii nevinovați din Betleem ca să-L poată distruge pe Împăratul lui Israel; Irodiada cea josnică, al cărei suflet este mânjit de sângele lui Ioan Botezătorul; oportunistul și slabul Pilat; soldații batjocoritori, preoții, conducătorii și mulțimea înfuriată, care striga: „Sângele Lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri!” (Matei 27:25) – toți își văd enormitatea vinei proprii. Degeaba încearcă ei să se ascundă de grandoarea divină a feței Sale, care întrece strălucirea soarelui, în timp ce răscumpărații își pun coroanele la picioarele Mântuitorului, exclamând: „El a murit pentru mine!” (Tragedia veacurilor, pp. 666, 667)
Demonstrează raportul vieții mele iubirea pentru Mântuitorul suferind?
