El a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii și a fost arătat la sfârșitul vremurilor pentru voi.
1 Petru 1:20
Ascultă ediția audio aici.
Omul a pierdut, prin revoltă și apostazie, favoarea lui Dumnezeu – nu niște drepturi proprii, pentru că omul nu putea avea nicio valoare în afară de cea acordată prin Fiul iubit al lui Dumnezeu. Trebuie înțeleasă această idee. Omul a pierdut acele privilegii pe care Dumnezeu, în mila Sa, i le-a oferit ca dar gratuit, ca o comoară încredințată spre a fi folosită pentru înaintarea lucrării Sale, pentru slava Sa și pentru binele ființelor pe care le crease. În clipa în care a refuzat să asculte de legile Împărăției lui Dumnezeu, lucrarea mâinilor lui Dumnezeu a ajuns infidelă față de guvernarea lui Dumnezeu și s-a făcut total nedemnă de toate binecuvântările cu care o favorizase Dumnezeu.
Aceasta a fost postura umanității după ce s-a separat de Dumnezeu prin păcătuire. (…) Și motivul pentru care omul nu a fost anihilat a fost acela că Dumnezeu l-a iubit atât de mult, încât L-a oferit pe Fiul Său drag să sufere pedeapsa pentru nelegiuirea omului. Domnul Hristos S-a oferit să devină înlocuitorul și garantul omului, pentru ca, prin harul Său fără egal, omul să poată avea încă o posibilitate de încercare – o a doua probă –, în care experiența lui Adam și a Evei să fie o avertizare de a nu călca Legea lui Dumnezeu, așa cum au făcut-o ei. Atâta vreme cât se bucură de binecuvântările lui Dumnezeu exprimate prin darul luminii soarelui și al hranei, partea omului este să se plece înaintea lui Dumnezeu în semn de recunoștință și recunoaștere că toate lucrurile vin de la Dumnezeu. (…)
Omul a călcat Legea lui Dumnezeu, iar prin intermediul Răscumpărătorului i-au fost făcute promisiuni noi, pe o altă bază. Toate binecuvântările trebuie să vină printr-un Mijlocitor. Acum, fiecare membru al familiei umane este lăsat în totalitate pe mâna lui Hristos și orice am avea în viața aceasta – fie că este darul banilor, al caselor, al pământului, al capacității de gândire, al puterii fizice, al talentelor intelectuale –, precum și binecuvântările vieții veșnice, ne sunt date în proprietate drept comori ale lui Dumnezeu ce trebuie înmulțite cu devotament pentru binele oamenilor. Fiecare dar are sigiliul crucii și poartă chipul și semnătura lui Isus Hristos. Toate lucrurile vin de la Dumnezeu. De la binele cel mai mic și până la binecuvântarea cea mai mare, toate se revarsă prin unicul Canal – o mijlocire supraomenească, stropită cu acel sânge care este de o valoare inestimabilă, pentru că în Fiul Său a fost însăși viața lui Dumnezeu. (Credința și faptele, pp. 21, 22)
Ce am nevoie să-mi trimită Dumnezeu astăzi prin Canalul Său?
