Căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.
Ioan 6:38
Ascultă ediția audio aici.
Nu suntem în stare să judecăm de la cauză la efect? Nu vedem că, din cauza încetinelii în administrarea bunurilor lui Dumnezeu, din cauza egoismului manifestat prin refuzul de a-I înapoia partea care I se cuvine, lucrarea Lui este întârziată?
Când Hristos Și-a făcut intrarea triumfală în Ierusalim, aplauzele mulțimii erau la culme. Pe buzele oamenilor erau osanale, dar Mântuitorul nu simțea nicio bucurie. El a privit la cetate și a plâns pentru ea, spunând: „Dacă ai fi cunoscut și tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ți dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi” (Luca 19:42). El vedea miile și miile care aveau să fie afectate curând de teribila distrugere a cetății condamnate. Ce profunde trebuie să fi fost emoțiile Sale în timp ce Se gândea la poporul Său care uitase de propriile lanțuri, își pecetluise propria condamnare și făcuse să se adune norul mâniei lui Iahve! „V-ați împotrivit cu îndărătnicie la toate chemările Mele”, a spus El. „Din nou și din nou v-am avertizat cu săgețile judecăților Mele. Cu dragoste am așteptat să vă pocăiți și să vă întoarceți. M-am purtat cu voi ca un părinte cu copilul său care-i slujește. Dar n-ați venit la Mine ca să aveți viață.”
Dar lacrimile de agonie ale lui Hristos nu au fost vărsate numai pentru Ierusalim. El a plâns la gândul teribilei condamnări care va cădea asupra lumii nepocăite. El încă lucrează cu răbdare și dragoste pentru salvarea păcătoșilor. Nu bate oare Mesagerul divin la ușa inimii ca să intre? Nu se străduiește încă Duhul cu păcătoșii? Nu invită Hristos sufletele bolnave de păcat să stea la picioarele Sale și să învețe de la El să poarte jugul supunerii și ascultării? N-a traversat El țara de-a lungul și de-a latul răspândind binecuvântări în drumul Său? Răbdarea Sa nu obosește și nu există niciun fel de reținere în dragostea Lui. Ascultați-I vocea adresându-se celor slabi, obosiți și neajutorați: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre” (Matei 11:28,29). Nu veți lăsa voi oare harul să înmoaie inima de piatră? (Review and Herald, 3 decembrie 1901)
Cât de tandră este inima lui Isus? Îl aud eu cum bate la ușa inimii mele?
