Pentru Numele Tău, Doamne, iartă-mi fărădelegea, căci mare este!
Psalmii 25:11
Ascultă ediția audio aici.
Credincioșii corinteni, așa porniți cândva să piardă din vedere înalta lor chemare în Hristos, dezvoltaseră puterea caracterului creștin. Cuvintele și faptele lor dovedeau puterea transformatoare a harului lui Dumnezeu și ei erau acum o puternică forță spre bine în acel centru al păgânismului și al superstiției. În compania tovarășilor săi iubiți și a acestor credincioși convertiți, spiritul obosit și tulburat al apostolului a găsit odihnă.
În timpul șederii sale la Corint, Pavel a găsit timp să se gândească mai departe la noi și mai largi câmpuri de lucrare. Gândurile lui erau în mod deosebit ocupate cu proiectata sa călătorie la Roma. Să vadă credința creștină puternic întemeiată în marele centru al lumii cunoscute pe atunci, aceasta era una dintre speranțele cele mai dragi lui, precum și unul dintre planurile la care ținea foarte mult. În Roma se înființase deja o biserică și apostolul voia să câștige colaborarea credincioșilor de acolo în vederea lucrării ce urma să fie făcută în Italia, precum și în alte țări. Ca pregătire în vederea lucrării sale printre acești frați, dintre care mulți îi erau până acum străini, el le-a trimis o scrisoare, anunțându-i despre planul său de a vizita Roma, precum și despre speranța lui de a înfige stindardul crucii în Spania.
În Epistola sa către romani, Pavel a prezentat marile principii ale Evangheliei. El și-a expus poziția cu privire la întrebările care frământau bisericile iudaice și pe cele dintre neamuri și a arătat că speranțele și promisiunile care cândva le aparținuseră în mod deosebit evreilor erau acum oferite și neevreilor.
Cu o mare claritate și putere, apostolul a prezentat doctrina îndreptățirii prin credința în Hristos. El spera ca și alte biserici să poată fi ajutate prin explicațiile trimise creștinilor din Roma; dar cât de puțin putea el prevedea influența nespus de întinsă a cuvintelor sale! În decursul secolelor, marele adevăr al îndreptățirii prin credință a stat ca o puternică torță aprinsă, pentru a-i călăuzi pe păcătoșii pocăiți pe calea vieții. Aceasta a fost lumina care a risipit întunericul ce învăluise mintea lui Luther și i-a dezvăluit puterea sângelui lui Hristos de a curăți de păcat. Aceeași lumină a călăuzit mii de suflete împovărate de păcat către adevărata Sursă de iertare și pace. (Faptele apostolilor, pp. 372–374)
A adus pace în viața mea adevărul îndreptățirii prin credința în Isus?
