Să ia din sângele lui și să ungă amândoi stâlpii ușii și pragul de sus al caselor unde îl vor mânca.
Exodul 12:7
Ascultă ediția audio aici.
În timp ce îngerul morții trecea prin Egipt, fiecare familie de evrei avea să mănânce mielul, pe care i s-a poruncit să-l frigă întreg. Acest miel trebuia să fie sănătos, fără vreun defect sau pată. Să fie mâncat cu pâine nedospită și cu ierburi amare. Acestea trebuiau să le aducă aminte evreilor de robia crudă pe care o suportaseră din cauza păcatelor lor, uitându-L pe Dumnezeu și călcând poruncile Sale. Consumarea ierburilor amare le aducea aminte că ei culeg roadele umblării lor, oricât de neplăcute aveau să fie. De asemenea, ierburile amare mai aveau și scopul de a ridica întrebări în mintea copiilor lor despre rostul acestor lucruri, iar părinții aveau să le povestească despre suferințele lor în Egipt și despre puterea minunată a lui Dumnezeu, care i-a eliberat în memorabila noapte când au fost zoriți de către egipteni să părăsească Egiptul. (…)
Stropirea stâlpilor ușii cu sângele mielului înjunghiat reprezenta sângele lui Hristos, spre care ei aveau să privească.
La cincisprezece secole după această noapte, Isus, Cel simbolizat de mielul pascal, a murit pe cruce pentru păcatele lumii. Mielul fără cusur Îl reprezenta pe Mielul lui Dumnezeu fără pată și fără strop de păcat. Așa cum casele lui Israel erau stropite cu sânge pentru ca îngerul pierzării să treacă pe lângă ele, la fel va trebui și noi să ne pocăim de păcate și să folosim avantajul oferit de sângele lui Hristos, care ne apără de îngerul răzbunării lui Dumnezeu în ziua măcelului. Numai prin Hristos se poate obține iertarea noastră. Sângele Lui ne va proteja de răzbunarea lui Dumnezeu împotriva păcatului.
În timp ce arăta înapoi la eliberarea miraculoasă a evreilor, instituirea Paștelui arăta și înainte, spre moartea Fiului lui Dumnezeu înainte de a avea loc. La ultimul Paște petrecut de Domnul cu ucenicii Săi, El a instituit Cina Domnului în locul Paștelui, pentru a fi ținută în amintirea morții Sale. De Paște nu mai aveau nevoie, deoarece marele Miel prefigurat era gata să fie sacrificat pentru păcatele lumii. Simbolul și realitatea simbolizată s-au suprapus la moartea lui Hristos. (The Youth’s Instructor, 1 mai 1873)
De câte ori ar trebui să primesc sacrificiul ispășitor al lui Hristos pentru păcatele mele?
