Dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit.
1 Corinteni 1:23
Ascultă ediția audio aici.
Isus, pe care Pavel voia să-L prezinte înaintea grecilor din Corint ca Hristos, era un evreu cu o origine umilă, crescut într-un oraș proverbial pentru răutatea lui. El fusese respins de cei din propria națiune și în cele din urmă crucificat ca un făcător de rele. Grecii considerau că este nevoie de emanciparea umanității și considerau studierea filosofiei și a științei ca singurele mijloace de atingere a adevăratului nivel de emancipare și onoare. Putea oare Pavel să-i convingă că credința în puterea acestui evreu obscur le va spori și înnobila fiecare putere a ființei?
Pentru mintea multora care trăiesc în timpurile noastre, crucea de la Golgota este înconjurată de amintiri sfinte. Gânduri de venerație sunt legate de scenele răstignirii. Dar în zilele lui Pavel, crucea era privită cu dezgust și oroare. Să promovezi ca Salvator al omenirii pe Unul care suferise moartea pe cruce ar fi atras în mod natural ridiculizare și opoziție.
Pavel știa bine cum avea să fie primit mesajul lui atât de evrei, cât și de grecii din Corint. El a ales să-L predice „pe Hristos cel răstignit, care pentru iudei era o pricină de poticnire, și pentru neamuri, o nebunie” (1 Corinteni 1:23). Printre ascultătorii săi evrei erau mulți care aveau să se înfurie din cauza mesajului pe care urma să-l rostească. În ce îi privește pe greci, cuvintele lui aveau să li se pară o deplină nebunie. El avea să fie privit ca un om slab la minte pentru că încerca să arate cum ar putea crucea să aibă vreo legătură cu progresul sau salvarea omenirii.
Dar pentru Pavel, crucea era obiectul interesului suprem. Încă din momentul în care fusese oprit din acțiunea sa de persecutare a urmașilor Nazarineanului crucificat, el nu încetase niciodată să preamărească crucea. Cu acea ocazie îi fusese oferită o revelare a iubirii infinite a lui Dumnezeu așa cum se manifestase în moartea lui Hristos și o transformare minunată se produsese în viața lui, aducând toate planurile și scopurile sale în armonie cu cerul. Din ceasul acela, el devenise un om nou în Hristos. El știa din proprie experiență că, odată ce păcătosul privește iubirea Tatălui demonstrată în sacrificiul Fiului Său și se supune influenței divine, are loc o schimbare a inimii și de atunci încolo Hristos este totul și în tot. (Faptele apostolilor, pp. 244, 245)
Ce lecție nouă m-a învățat crucea despre dragostea infinită a lui Dumnezeu?
