Frica de Domnul duce la viață și cel ce o are petrece noaptea sătul.
Proverbele 19:23
Ascultă ediția audio aici.
Părerea care predomină în unele cercuri ale societății cum că religia nu ar duce la sănătate și la fericire în viața aceasta este cât se poate de eronată. Sfânta Scriptură spune: „Frica de Domnul duce la viață și cel ce o are petrece noaptea sătul, fără să fie cercetat de nenorocire” (Proverbele 19:23). „Cine este omul care dorește viața și vrea să aibă parte de zile fericite? Ferește-ți limba de rău și buzele de cuvinte înșelătoare! Depărtează-te de rău și fă binele; caută pacea și aleargă după ea!” (Psalmii 34:12-14). Cuvintele înțelepciunii „sunt viață pentru cei ce le găsesc și sănătate pentru tot trupul lor” (Proverbele 4:22).
Adevărata religie îl aduce pe om în armonie cu legile fizice, spirituale și morale ale lui Dumnezeu. Ea îl deprinde cu autocontrolul, cu pacea sufletească și cumpătarea. Religia înnobilează sufletul, rafinează gustul și sfințește judecata. Ea face sufletul părtaș la curăția cerească. Credința în iubirea lui Dumnezeu și în providența atotstăpânitoare ușurează povara îngrijorării și a preocupării. Ea umple inima de bucurie și de mulțumire în împrejurările cele mai însemnate, ca și în cele umile. Religia contribuie direct la întărirea sănătății, la prelungirea vieții și la sporirea capacității de a ne bucura de toate binecuvântările ei. Ea pune la dispoziția sufletului o fântână nesecată de fericire. Oh, dacă toți aceia care nu L-au ales pe Hristos și-ar da seama că El le oferă ceva mai bun decât caută ei! Omul abate asupra propriului suflet cel mai mare rău și cea mai mare nedreptate atunci când gândește sau acționează împotriva voinței lui Dumnezeu. Nu se poate găsi bucurie adevărată pe cărarea pe care a interzis-o Acela care știe ce este mai bine și care Se îngrijește de fericirea ființelor create de El. Calea neascultării duce la nefericire și la ruină. Dar căile înțelepciunii „sunt niște căi plăcute și toate cărările ei sunt niște cărări pașnice” (Proverbele 3:17).
Educația fizică, precum și cea religioasă din școlile evreilor ar trebui studiate. Valoarea unei asemenea educații nu este apreciată. Între corp și suflet există o strânsă legătură și, pentru a atinge un înalt standard moral și spiritual, trebuie respectate legile care ne guvernează fizicul. Pentru a obține un caracter puternic și echilibrat, trebuie exercitate și dezvoltate atât puterile corporale, cât și cele spirituale. Ce studiu poate fi mai important pentru tineri decât acela care se ocupă de minunatul organism pe care ni l-a încredințat Dumnezeu și de legile prin care acesta este păstrat în deplină sănătate? (Patriarhi și profeți, pp. 600, 601)
În ce măsură depun eu eforturi intenționate pentru dezvoltarea puterilor mele fizice și intelectuale?
