Eu botez cu apă, dar în mijlocul vostru stă Unul pe care voi nu-L cunoașteți.
Ioan 1:26
Ascultă ediția audio aici.
Ioan a venit în spiritul și puterea lui Ilie, ca să facă o lucrare ca aceea pe care a făcut-o Ilie. Dacă evreii l-ar fi primit, lucrul acesta s-ar fi împlinit pentru ei. Dar ei n-au primit solia lui. Pentru ei, el nu era Ilie. El nu putea îndeplini în dreptul lor misiunea pentru care venise.
Mulți dintre cei adunați la Iordan fuseseră de față la botezul lui Isus, dar numai câțiva observaseră semnul care se dăduse atunci. În timpul lunilor anterioare ale lucrării lui Ioan Botezătorul, mulți refuzaseră să dea curs chemării lui la pocăință. Drept urmare, ei își împietriseră inima și își întunecaseră mintea. Când Cerul a mărturisit în favoarea lui Isus la botezul Lui, ei nu au înțeles nimic. Ochii care niciodată nu se îndreptaseră în credință către Cel Nevăzut n-au observat manifestarea slavei lui Dumnezeu, urechile care niciodată nu ascultaseră de glasul Lui nu au auzit cuvintele mărturiei. La fel se întâmplă și acum. Deseori prezența lui Hristos și a îngerilor slujitori se manifestă în adunările oamenilor, dar, cu toate acestea, mulți nu știu acest lucru. Ei nu simt nimic deosebit. Dar unora li se descoperă prezența Mântuitorului. Pacea și bucuria le animă inima. Sunt mângâiați, încurajați și binecuvântați.
Delegații din Ierusalim îl întrebaseră pe Ioan: „De ce botezi?” Şi acum așteptau răspunsul. Deodată, cu privirea îndreptată asupra mulțimii, ochii i s-au aprins, fața i s-a luminat și întreaga ființă i-a fost cuprinsă de o emoție profundă. Întinzând mâna, el a strigat: „Eu botez cu apă, dar în mijlocul vostru stă Unul pe care voi nu-L cunoașteți. El este Acela care vine după mine și care este înaintea mea; eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălțămintelor” (Ioan 1:26,27).
Mesajul era clar și hotărât, putea fi dat ca răspuns sinedriului. Cuvintele lui Ioan nu se puteau aplica decât în dreptul Celui de demult promis. Mesia era în mijlocul lor. Plini de uimire, preoții și conducătorii s-au uitat atent împrejur, cu speranța că Îl vor descoperi pe Acela despre care vorbise Ioan. Dar nu L-au putut deosebi din mulțime. La botez, când Ioan L-a numit pe Isus „Mielul lui Dumnezeu”, o nouă lumină venise asupra lucrării lui Mesia. Mintea profetului s-a îndreptat spre cuvintele lui Isaia: „Ca un miel pe care-l duci la măcelărie” (Isaia 53:7). (Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, pp. 135, 136)
Cum o fi să te afli în prezența lui Isus, totuși să nu-L poți recunoaște deloc?
