Cine este omul care se teme de Domnul? Aceluia Domnul îi arată calea pe care trebuie s-o aleagă.
Psalmii 25:12
Ascultă ediția audio aici.
Apostolul L-a preamărit pe Hristos înaintea prietenilor săi ca Acela prin care Dumnezeu a creat toate lucrurile și prin care a realizat și răscumpărarea lor. El a declarat că mâna care susține lumile în spațiu și ține în deplină ordine și activitate neîntreruptă toate lucrurile din întreg universul lui Dumnezeu este mâna care a fost pironită pe cruce pentru ei. „Prin El”, scria Pavel, „au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri și pe pământ, cele văzute și cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El și pentru El. El este mai înainte de toate lucrurile și toate se țin prin El.” „Și pe voi, care odinioară erați străini și vrăjmași prin gândurile și faptele voastre rele, El v-a îmbrăcat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfățișați înaintea Lui sfinți, fără prihană și fără vină.”
Fiul lui Dumnezeu S-a coborât în umilință spre a-l ridica pe cel căzut. Pentru aceasta, El a părăsit lumile necăzute din înălțime, pe cele nouăzeci și nouă care Îl iubeau, și a venit pe acest pământ spre a fi „străpuns pentru păcatele noastre și zdrobit pentru fărădelegile noastre” (Isaia 53:5). În toate privințele, El a fost făcut asemenea fraților Săi. El a devenit trup, așa cum suntem noi. El a știut ce înseamnă să fii flămând, însetat și obosit. Era întărit prin hrană și reînviorat prin somn. A fost străin și călător pe pământ – în lume, dar nu din lume; ispitit și încercat, așa cum sunt ispitiți și încercați bărbații și femeile de azi, trăind totuși o viață fără păcat. Blând, milos, plin de împreună-simțire și întotdeauna grijuliu față de alții, El a reprezentat caracterul lui Dumnezeu. „Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi plin de har și de adevăr” (Ioan 1:14).
Înconjurați de practicile și de influențele păgânismului, credincioșii coloseni erau în pericolul de a fi abătuți de la simplitatea Evangheliei, iar Pavel, avertizându-i cu privire la acest lucru, i-a îndreptat spre Hristos, ca singurul Ghid sigur. „Vreau”, scria el, „în adevăr, să știți cât de mare luptă duc pentru voi, pentru cei din Laodiceea, și pentru toți cei ce nu mi-au văzut fața în trup; pentru ca să li se îmbărbăteze inimile, să fie uniți în dragoste și să capete toate bogățiile plinătății de pricepere, ca să cunoască taina lui Dumnezeu Tatăl, adică pe Hristos, în care sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și ale științei” (Coloseni 2:1-3). (Faptele apostolilor, pp. 471, 472)
De ce a fost Pavel atât de curajos în proclamarea lui Isus? Mă oprește cumva teama să le vorbesc altora despre El?
