Și știți că El S-a arătat ca să ia păcatele, și în El nu este păcat.
1 Ioan 3:5
Ascultă ediția audio aici.
Când a fost întrebat cu privire la adevărul acuzațiilor care i se aduceau, Ștefan și-a început apărarea cu o voce clară și pătrunzătoare, ce răsuna în întreaga sală a soborului. În cuvinte care au ținut sala ca vrăjită, el a început să le reamintească celor prezenți istoria poporului ales al lui Dumnezeu. A dovedit o cunoaștere deplină a sistemului iudaic, precum și a interpretării lui spirituale, manifestate acum prin Hristos. El a repetat cuvintele lui Moise care Îl profetizau pe Mesia: „Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre frații voștri un proroc ca mine; de el să ascultați.” El și-a exprimat deschis loialitatea față de Dumnezeu și față de credința iudaică, în timp ce arăta că legea în care se încredeau evreii pentru mântuire nu a fost în stare să-l scape pe Israel de idolatrie. El L-a legat pe Isus de întreaga istorie iudaică. S-a referit la clădirea Templului lui Solomon, precum și la cuvintele atât ale lui Solomon, cât și ale lui Isaia: „Dar Cel Preaînalt nu locuiește în locașuri făcute de mâini omenești, cum zice prorocul: «Cerul este scaunul Meu de domnie, și pământul este așternutul picioarelor Mele. Ce fel de casă Îmi veți zidi voi Mie, zice Domnul, sau care va fi locul Meu de odihnă? N-a făcut mâna Mea toate aceste lucruri?»”
Când Ștefan a ajuns la acest punct, printre ascultători s-a produs rumoare. Când el a făcut legătura între Hristos și profeții și când a vorbit în felul acela despre Templu, preotul, pretinzând a fi copleșit de oroare, și-a sfâșiat veșmintele. Pentru Ștefan, acest lucru a fost un semnal că în curând glasul lui va fi adus la tăcere pentru totdeauna. A văzut opoziția de care se loveau cuvintele lui și și-a dat seama că își rostea ultima mărturie. Deși era în mijlocul predicii, totuși a încheiat-o brusc.
Deodată, întrerupând firul istoriei pe care o desfășurase și întorcându-se spre judecătorii lui înfuriați, el a strigat: „Oameni tari la cerbice, netăiați împrejur cu inima și cu urechile! Voi totdeauna vă împotriviți Duhului Sfânt. Cum au făcut părinții voștri, așa faceți și voi. Pe care din proroci nu i-au prigonit părinții voștri? Au omorât pe cei ce vesteau mai dinainte venirea Celui Neprihănit, pe care L-ați vândut acum și L-ați omorât, voi care ați primit Legea dată prin îngeri și n-ați păzit-o…!” (Faptele 7:51-53).
La aceste cuvinte, preoții și conducătorii poporului și-au ieșit din fire de mânie. (…) Pe fața lor plină de cruzime, întemnițatul și-a citit soarta, dar nu s-a clătinat. (Faptele apostolilor, pp. 99, 100)
De ce n-am parte de mai multă opoziție față de credința mea în Isus Hristos?
