Și nu vreți să veniți la Mine, ca să aveți viața!
Ioan 5:40
Ascultă ediția audio aici.
Tu i-ai refuzat și i-ai respins nu doar pe slujitori, pe trimiși și pe profeți, ci pe Sfântul lui Israel, Răscumpărătorul tău. Dacă ești distrus, doar tu ești responsabil. (…)
Hristos vedea în Ierusalim simbolul lumii împietrite în necredință și răzvrătire, care grăbea primirea pedepselor lui Dumnezeu. Durerile omenirii căzute, apăsându-i pe suflet, I-au smuls de pe buze acel strigăt nespus de amar. El vedea istoria păcatului scrisă în nefericirea, lacrimile și sângele umanității. Inima Sa era mișcată de o infinită milă pentru cei nenorociți și îndurerați de pe pământ; ardea de dorința de a-i despovăra pe toți. Dar nici măcar mâna Sa nu putea opri valul catastrofelor umane; puțini aveau să caute singura Sursă de ajutor. El era gata să-Şi dea sufletul la moarte pentru a le face posibilă salvarea, dar puțini urmau să vină la El ca să aibă viață.
Maiestatea cerului, în lacrimi! Fiul infinitului Dumnezeu, tulburat, încovoiat de chin sufletesc! Scena a umplut tot cerul de uimire. Nouă, ea ne transmite caracterul deosebit de pronunțat al păcatului, ne arată cât de greu este chiar pentru Puterea Infinită să-l scape pe cel vinovat de urmările călcării Legii lui Dumnezeu. Privind la ultima generație de oameni, Isus a văzut lumea cuprinsă de o amăgire asemănătoare cu aceea care a dus la distrugerea Ierusalimului. Marele păcat al iudeilor a fost renegarea lui Hristos; marele păcat al lumii creștine va fi renegarea Legii lui Dumnezeu, baza guvernării Sale în cer și pe pământ. Preceptele lui Iehova vor fi disprețuite, desconsiderate. Milioane de oameni aflați în robia păcatului, sclavi ai lui Satana, sortiți să sufere moartea a doua, vor refuza să asculte de cuvintele adevărului în ziua în care vor fi cercetați. Teribilă orbire! Ciudată rătăcire!
Cu două zile înainte de Paște, când plecase pentru ultima dată din Templu după ce denunțase fățărnicia conducătorilor iudei, Hristos a ieșit din nou cu ucenicii Săi pe Muntele Măslinilor și S-a așezat cu ei pe coasta înverzită cu vedere spre cetate. S-a uitat încă o dată lung la zidurile, turnurile și palatele ei. A privit încă o dată Templul, în splendoarea lui orbitoare – o diademă a frumuseții care încorona muntele cel sfânt. (Tragedia veacurilor, pp. 22, 23)
În care domeniu din viața mea există riscul să ignor apelul lui Isus?
