Dar, dis-de-dimineață, a venit din nou în Templu; și tot norodul a venit la El. El a șezut jos și-i învăța.
Ioan 8:2
Ascultă ediția audio aici.
Preoții și conducătorii iudeilor Îl urau pe Domnul Isus, dar mulțimile se adunau pentru a-I asculta cuvintele înțelepte și a fi martore la faptele Sale minunate. Oamenii erau mișcați de un interes profund și Îl urmau pe Domnul Isus nerăbdători să asculte lecțiile acestui Învățător extraordinar. Mulți dintre conducători au crezut în El, dar nu au îndrăznit să-și declare această credință ca nu cumva să fie dați afară din sinagogă. Preoții și bătrânii au hotărât că trebuia făcut ceva pentru a abate atenția oamenilor de la Isus. Se temeau că toți oamenii vor ajunge să creadă în El. Nu se simțeau în siguranță și se gândeau că, dacă nu Îl vor ucide pe Isus, își vor pierde poziția. Însă chiar și după ce aveau să Îl ucidă, aveau să mai rămână aceia care erau monumente vii ale puterii Sale.
Isus îl înviase pe Lazăr, iar ei se temeau că, dacă Îl vor ucide pe Isus, Lazăr va mărturisi despre puterea Sa minunată. Oamenii se adunau în număr mare pentru a-l vedea pe acela care fusese înviat, iar conducătorii au hotărât să-l ucidă și pe Lazăr și să pună capăt agitației. Apoi urmau să-i întoarcă pe oameni la tradițiile și învățăturile omenești, la zeciuirea izmei și a mărarului, și să aibă din nou influență asupra lor. Ei s-au înțeles să-L prindă pe Isus când era singur, pentru că, dacă ar fi încercat să-L ia din mijlocul mulțimii, când toată atenția oamenilor era îndreptată cu interes spre El, ar fi fost uciși cu pietre.
Iuda știa cât de nerăbdători erau să-L prindă pe Isus și s-a oferit să-L trădeze și să-L dea pe mâna bătrânilor și a conducătorilor preoților pentru câțiva arginți. Iubirea de bani l-a determinat să fie de acord să-L trădeze pe Domnul lui și să-L dea în mâinile celor mai înverșunați vrăjmași ai Săi. Satana acționa în mod direct prin Iuda, iar trădătorul își concepea planurile de trădare a Domnului său chiar în timpul evenimentului impresionant al ultimei cine. Domnul Isus le-a spus cu părere de rău ucenicilor Săi că toți se vor jena din cauza Lui în noaptea aceea. Dar Petru a afirmat impetuos că, dacă toți ceilalți se vor jena din cauza Lui, el nu se va jena. Domnul Isus i-a zis lui Petru: „Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credința ta și, după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întărești pe frații tăi” (Luca 22:32,32). (Istoria mântuirii, pp. 209, 210)
Am devenit vreodată invidios pe cineva din cauza modului în care îl folosește Duhul Sfânt pentru a face lucruri mari pentru Dumnezeu?
