Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.
Ioan 17:3
Ascultă ediția audio aici.
Eu, Nebucadnețar, am ridicat ochii spre cer și mi-a venit iarăși mintea la loc. Am binecuvântat pe Cel Preaînalt, am lăudat și slăvit pe Cel ce trăiește veșnic. (…) În vremea aceea, mi-a venit mintea înapoi; slava împărăției mele, măreția și strălucirea mea mi s-au dat înapoi; sfetnicii și mai-marii mei din nou m-au căutat; am fost pus iarăși peste împărăția mea și puterea mea a crescut. Acum eu, Nebucadnețar, laud, înalțși slăvesc pe Împăratul cerurilor, căci toate lucrările Lui sunt adevărate, toate căile Lui sunt drepte și El poate să smerească pe cei ce umblă cu mândrie!” (Daniel 4:34,36).
Cei care iau parte la lucrarea lui Dumnezeu fac binele doar pentru că Dumnezeu se află în spatele lor, împlinind lucrarea. În acest caz, noi să lăudăm oamenii și să le aducem mulțumiri, neglijând să-L recunoaștem pe Dumnezeu? Dacă vom proceda așa, Dumnezeu nu va mai colabora cu noi. Când se pun pe ei înșiși pe primul loc și pe Dumnezeu pe al doilea, oamenii dovedesc că și-au pierdut înțelepciunea și neprihănirea. Tot ce se poate face vreodată pentru refacerea imaginii morale a lui Dumnezeu în om se face prin eficiența pe care o dă Dumnezeu lucrătorului. În rugăciunea Sa către Tatăl, Hristos a spus: „Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu” (Ioan 17:3).
Marele apostol Pavel afirma: „Iată cum trebuie să fim priviți noi: ca niște slujitori ai lui Hristos și ca niște ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu. Încolo, ce se cere de la ispravnici este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredințat lui” (1 Corinteni 4:1,2). Fiecare slujitor să înțeleagă că, în timp ce face eforturi să promoveze gloria lui Dumnezeu în lumea noastră, fie că stă înaintea creștinilor, fie a necredincioșilor, a țăranilor sau a prinților, el trebuie să-L facă pe Dumnezeu primul, ultimul și supremul în absolut orice. Oamenii nu pot dovedi o slăbiciune mai mare decât atunci când consideră că vor găsi o mai mare trecere în ochii semenilor muritori dacă Îl exclud pe Dumnezeu din adunările lor. Dumnezeu trebuie așezat pe cel mai înalt loc. Înaintea Lui, înțelepciunea celui mai mare dintre oameni nu este decât nebunie. Adevăratul creștin va înțelege că are dreptul să fie purtătorul numelui lui Hristos doar dacă Îl înalță cu o forță constantă, perseverentă și progresivă. Niciun motiv ambițios nu îi va diminua energia, pentru că aceasta vine dintr-o Sursă inepuizabilă – „Lumina vieții”. (The Present Truth, Marea Britanie, 7 septembrie 1899 )
Cum mă pot umili în timp ce Îl înalț pe Hristos?
