Dacă-L lăsăm așa, toți vor crede în El și vor veni romanii și ne vor nimici și locul nostru, și neamul.
Ioan 11:48
Ascultă ediția audio aici.
Conducătorii iudeilor își închipuiseră că lucrarea lui Hristos va lua sfârșit odată cu moartea Lui; în schimb, au fost martori la uimitoarele scene ale Zilei Cincizecimii. Îi auzeau pe ucenici, înzestrați cu o putere și o vigoare necunoscute până atunci, cum Îl predicau pe Hristos, cuvintele lor fiind confirmate prin semne și minuni. În Ierusalim, citadela iudaismului, mii de oameni și-au declarat în mod deschis credința în Isus din Nazaret drept Mesia.
Ucenicii erau uimiți și nespus de fericiți văzând amploarea secerișului de suflete. Ei nu considerau această minunată recoltă rezultatul propriilor lor eforturi; își dădeau seama că sunt continuatorii lucrării altora. Chiar de la căderea lui Adam, Hristos le încredințase slujitorilor Săi aleși sămânța Cuvântului Său pentru a fi semănată în inima oamenilor. În cursul vieții Sale pe pământ, El a semănat sămânța adevărului și a udat-o cu sângele Său. Convertirile care au avut loc în Ziua Cincizecimii erau rezultatul acestei însămânțări, secerișul lucrării lui Hristos, dovedind puterea învățăturii Lui.
Numai argumentele apostolilor, deși clare și convingătoare, nu ar fi eliminat prejudecățile care se opuseseră unor dovezi atât de mari. Însă Duhul Sfânt a făcut ca argumentele să ajungă la inimă însoțite de putere divină. Cuvintele apostolilor erau ca săgețile ascuțite ale Celui Atotputernic, convingându-i pe oameni de teribila lor vină de a-L fi respins și răstignit pe Domnul slavei.
Sub instruirea lui Hristos, ucenicii fuseseră făcuți să-și simtă nevoia de Duhul Sfânt. Învățați de Duhul Sfânt, ei au primit deplina și finala calificare și au pornit în lucrarea vieții lor. Nu mai erau neștiutori și neînvățați. Nu mai erau un ansamblu de elemente independente, discordante și conflictuale. Nu își mai puneau speranțele în grandoarea lumească. Ei erau toți „o inimă și un suflet” (Faptele 2:46; 4:32). Hristos le umplea mintea, obiectivul lor era progresul Împărăției Sale. În gândire și în caracter, ei deveniseră asemenea Învățătorului lor, și oamenii „au priceput că fuseseră cu Isus” (Faptele 4:13). (Faptele apostolilor, pp. 44, 45)
Apostolii au primit „deplina și finala calificare” înainte de a debuta în lucrarea vieții lor. De ce calificări am nevoie înainte de a porni în lucrarea vieții mele?
