Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneți aici și vegheați împreună cu Mine.
Matei 26:38
Ascultă ediția audio aici.
Când a simțit că unitatea Sa cu Tatăl a fost întreruptă, Domnul Hristos S-a temut ca nu cumva, în natura Sa umană, să nu poată fi în stare să suporte conflictul care Îi stătea în față, lupta cu puterile întunericului. În pustiul ispitirii, destinul omenirii fusese în cumpănă. Domnul Hristos fusese atunci biruitor. Acum, ispititorul venise pentru ultima și cea mai cruntă luptă. Pentru acest moment se pregătise el în timpul celor trei ani de lucrare a Domnului Hristos. Totul era în joc pentru el. Dacă avea să dea greș aici, speranța lui de a fi atotstăpânitor se năruia – împărățiile lumii aveau să fie în cele din urmă ale Domnului, iar el avea să fie dat deoparte și aruncat afară. Dar, dacă Domnul Hristos putea fi înfrânt, atunci pământul avea să devină împărăția lui Satana, iar omenirea avea să fie pentru totdeauna sub puterea lui. Cu implicațiile acestui conflict în atenție, sufletul Domnului Hristos era plin de groaza despărțirii de Dumnezeu. Satana Îi șoptea că, dacă devenea garantul unei lumi păcătoase, această despărțire avea să fie veșnică. El avea să fie identificat cu împărăția lui Satana și niciodată nu va mai putea fi una cu Dumnezeu.
Şi, de fapt, ce urma să se câștige prin acest sacrificiu? Cât de lipsite de perspectivă păreau vinovăția și nerecunoștința oamenilor! Şi astfel, în modul cel mai crud, Satana făcea presiuni asupra Răscumpărătorului nostru, șoptindu-I: Cei care pretindeau că sunt mai presus de toți ceilalți în cele materiale și spirituale Te-au respins. Ei caută să Te distrugă pe Tine, care ești Baza, Esența și Garanția promisiunilor făcute lor ca popor deosebit. Chiar unul dintre ucenicii Tăi, care a ascultat sfaturile și învățăturile Tale și care a fost primul în activitatea bisericii, Te va vinde. Unul dintre cei mai zeloși urmași ai Tăi se va dezice de Tine. Toți te vor uita… Întreaga ființă a Domnului Hristos s-a cutremurat la acest gând. Faptul că aceia pe care El Se angajase să-i salveze, aceia pe care El îi iubea așa de mult, i se vor alătura lui Satana în planurile lui i-a străpuns sufletul. Lupta era teribilă, pe măsura vinovăției națiunii Sale, a acuzatorilor și a trădătorului Său, vinovăția unei lumi ce zăcea în nelegiuire. Păcatele omenirii apăsau greu asupra Domnului Hristos, simțământul mâniei lui Dumnezeu împotriva păcatului Îi zdrobea viața.
Priviți-L cântărind prețul care trebuia plătit pentru salvarea celor păcătoși! În agonia Sa, El S-a prins de pământul rece, ca și când ar fi vrut să împiedice îndepărtarea Sa și mai mult de Tatăl Său. (Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, pp. 686, 687)
Trebuie să fac ceva cu greutatea rezultată din vina păcatelor mele?
