Și Dumnezeu nu va face dreptate aleșilor Lui, care strigă zi și noapte către El, măcar că zăbovește față de ei?
Luca 18:7
Ascultă ediția audio aici.
Și astfel izbăvirea s-a întors îndărăt, și mântuirea a stat deoparte (…). Adevărul s-a făcut nevăzut, și cel ce se depărtează de rău este jefuit” (Isaia 59:14,15). Aceste cuvinte s-au împlinit în viața lui Hristos, aici, pe pământ. El a fost fidel poruncilor lui Dumnezeu, dând deoparte tradițiile și cerințele omenești ce fuseseră așezate în locul lor. Din această cauză, Domnul a fost urât și persecutat. Istoria aceasta se repetă. Legile și tradițiile oamenilor sunt înălțate mai presus de Legea lui Dumnezeu, iar cei care rămân loiali poruncilor lui Dumnezeu îndură disprețul și persecuția. Datorită fidelității Sale față de Dumnezeu, Domnul Hristos a fost învinuit că este călcător al Sabatului și blasfemator. (…) În același fel sunt urmașii Săi acuzați și prezentați într-o lumină falsă. Așa speră Satana să-i determine să păcătuiască, pentru a-I aduce dezonoare lui Dumnezeu.
Caracterul judecătorului din parabolă, care de Dumnezeu nu se temea și de oameni nu se rușina, a fost prezentat de Hristos pentru a arăta felul de judecată care se practica în acea vreme (…). El voia ca cei din poporul Său din toate timpurile să-și dea seama cât de puțină încredere vor putea avea în ziua necazului în conducătorii și judecătorii pământești. Adesea, poporul ales al lui Dumnezeu trebuie să stea înaintea unor oameni care ocupă poziții oficiale, dar care nu fac din Cuvântul lui Dumnezeu călăuzitorul și sfătuitorul lor, ci își urmează propriile impulsuri nesfinte și necontrolate.
În parabola judecătorului nedrept, Hristos ne-a arătat ce ar trebui să facem. „Nu va face oare Dumnezeu dreptate aleșilor Lui (…)?” Hristos, Exemplul nostru, nu a făcut nimic pentru a Se apăra sau pentru a Se elibera. El I-a încredințat lui Dumnezeu cazul Său. În același fel, urmașii Săi nu trebuie să acuze sau să condamne pe nimeni și nici să recurgă la forță pentru a se elibera singuri când sunt persecutați.
Când se ivesc încercări care par inexplicabile, nu ar trebui să ne lăsăm pacea tulburată. Oricât de nedrept am fi tratați, să nu apară la noi un spirit pătimaș. Dacă ne îngăduim un spirit de răzbunare, ne facem rău nouă înșine. Ne distrugem propria încredere în Dumnezeu și Îl întristăm pe Duhul Sfânt. Alături de noi se află un martor, un trimis ceresc ce va înălța pentru noi un steag împotriva vrăjmașului. El ne va învălui cu strălucirea razelor Soarelui neprihănirii. Iar Satana nu poate pătrunde dincolo de ele. El nu poate să treacă peste acest scut de lumină sfântă. (Parabolele Domnului Hristos, pp. 170–172)
Dacă eu nu mă răzbun când mi s-a greșit, cum mă va îndreptăți Dumnezeu?
