Când veți găsi o pricină prea grea, s-o aduceți înaintea mea ca s-o aud.
Deuteronomul 1:17
Ascultă ediția audio aici.
Să credem că Domnul va auzi cererile noastre unite! La El nu este nimic imposibil. Cuvintele spuse lui Moise de Atotputernicul Sfătuitor ne sunt adresate și nouă: „Când veți găsi o pricină prea grea, s-o aduceți înaintea mea ca s-o aud” (Deuteronomul 1:17). Ce mesaj plin de bucurie și speranță este acesta! Unul mai mare decât Moise spune aceleași cuvinte și ele coboară de-a lungul vremii la Israelul lui Dumnezeu din aceste zile. Cazul care depășește înțelepciunea umană, prea greu pentru cele mai ascuțite minți omenești, să fie adus înaintea lui Isus și Cel care a spus atât de încurajator: „Să-l aduceți înaintea Mea” nu ne va înșela așteptările.
Tot ce ne cere este să ne exercităm pur și simplu credința în cuvântul Său că El va îndepărta toate dificultățile și dilemele noastre, făcând clare lucrurile complicate și luminoase pe toate cele întunecoase. Alături de El, nimic nu este imposibil. Un lucru știu: noi trebuie să ne bazăm pe promisiunea lui Dumnezeu fără niciun dubiu. Să privim și să trăim. „Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre” (Evrei 12:2). Aici, pe această temelie stabilă, vom găsi odihnă. Aici credința își poate urma cursul – uneori fără soare și fără stele, în timp ce totul pare pustiu și fără sens. „Credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd” (Evrei 11:1).
Credința poate traversa încercări, poate îndura ispite, poate rezista și trăi în mijlocul dezamăgirilor. Stai drept când pari uitat de Providență și spune: „Tu ești adăpostul meu, în Tine mă încred și cred în cuvântul Tău, pentru că ochiul credinței vede în Isus Înlocuitorul și Siguranța omenirii, iar Isus este mărturia care trăiește veșnic că Dumnezeu este adevărat”! Promisiunea pentru noi este deci: Da și Amin în Isus Hristos!
Valurile încercării și ispitei se vor rostogoli la picioarele noastre și, după toate aparențele, ne vom scufunda sub crestele lor înspumate ce par să ne ducă la moarte, iar sufletele noastre vor striga în disperare: Nu ne va mai fi El de ajutor? Va înceta Domnul să fie plin de har? Și-a închis în mânia Sa toată mila plină de îndurare? Să ne ridicăm ochii spre fața Unsului Său! Să privim la gloria adevărului și realității lui Dumnezeu, la iubirea plină de bunătate și la compasiunea tandră care radiază de pe fața lui Isus Hristos, și îndoiala nu va mai fi! (Scrisoarea 80, 1893)
Care lucru este prea greu de purtat pentru mine astăzi? De ce nu-l aduc la Isus?
