Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor, că o dă cui îi place și înalță în ea pe cel mai de jos dintre oameni.
Daniel 4:17
Ascultă ediția audio aici.
Când I-a spus lui Hristos: „Ție Îți voi da toată stăpânirea și slava acestor împărății, căci mie îmi este dată și o dau oricui voiesc” (Luca 4:6), Satana a spus numai parțial adevărul și doar pentru a-i servi scopului de a înșela. Stăpânirea lui Satana era numai asupra a ceea ce el smulsese de la Adam, iar Adam era reprezentantul Creatorului. Stăpânirea lui nu era independentă. Pământul este al lui Dumnezeu și El I-a încredințat Fiului Său toate lucrurile. Adam trebuia să domnească, să stăpânească în calitate de supus al lui Hristos. Când Adam și-a trădat stăpânirea, care a trecut în mâinile lui Satana, Hristos a rămas încă Împărat legitim, de drept. (…) Satana își poate exercita stăpânirea uzurpată, frauduloasă, numai atât cât îi permite Dumnezeu.
Când I-a oferit lui Hristos împărăția și slava lumii, ispititorul a propus de fapt ca Hristos să-i cedeze dreptul Său autentic de a domni asupra lumii și să dețină stăpânirea ca supus al lui Satana. Era același tip de stăpânire în care își puseseră speranțele și evreii. Ei își doreau dominația asupra acestei lumi. Dacă Hristos ar fi consimțit să le dea o asemenea domnie, L-ar fi primit cu mare bucurie. Dar asupra ei zăcea blestemul păcatului, cu toate nenorocirile aduse de el. Hristos i-a spus atunci ispititorului: „Înapoia Mea, Satano! Este scris: «Să te închini Domnului Dumnezeului tău și numai Lui să-I slujești»” (Luca 4:8).
Acela care se revoltase în cer Îi oferea lui Hristos împărățiile acestei lumi ca să Îi cumpere omagiul față de principiile răutății, dar El nu putea fi cumpărat. El venise să întemeieze o domnie a neprihănirii și nu avea de gând să-Şi abandoneze planurile. Cu aceeași ispită Satana îi abordează de oameni, la care are mai mare succes decât la Hristos. El le oferă oamenilor domnia acestei lumi, cu condiția să recunoască supremația lui. Le cere să-și sacrifice integritatea, să-și desconsidere conștiința și să se lase stăpâniți de egoism. Hristos îi invită să caute mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui; dar Satana vine alături de ei și le spune: „Indiferent ce s-ar dovedi adevărat în legătură cu viața veșnică, pentru a avea succes în lumea aceasta, trebuie să-mi servești mie.” (…) În timp ce îi ademenește cu speranța domniei asupra lumii, el ajunge să domnească asupra sufletului. El oferă ceva ce nu îi aparține și nu poate da, dar ceva ce curând va fi smuls de la el. (Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, pp. 129, 130)
Ce să le spun oamenilor care văd că cei răi prosperă, iar cei neprihăniți suferă?
