Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze și, când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.
Proverbele 22:6
Ascultă ediția audio aici.
Odată, o credincioasă m-a abordat astfel:
„Nu înțeleg”, a spus ea dezamăgită, „l-am învățat pe băiatul meu tot ce am știut despre calea lui Dumnezeu, dar când a crescut mare a părăsit-o. Cum rămâne cu textul acesta?”
Pe moment, nu am știut ce să îi răspund; am rămas în schimb cu întrebarea.
În limba ebraică, textul se traduce cel mai probabil astfel: „Învață pe copil în conformitate cu calea lui și, când va îmbătrâni, nu se va întoarce de la ea.” Așadar, expresia „pe care trebuie s-o urmeze” nu se află în text, ci este adăugată de traducător. În literatura sapiențială, de altfel, „calea” nu se referă la calea Domnului, ci la calea omului.
Dar ce înseamnă, mai exact, „calea lui” și cum poți instrui un copil astfel?
„Calea” este o metaforă biblică ce cuprinde, în semnificațiile ei, maniera în care o persoană trece prin viață. Modul de a fi, înclinațiile specifice, temperamentul și personalitatea, valorile, caracterul – toate acestea îl fac pe un om să fie ceea ce este și reprezintă calea lui în viață. Conform textului, calea unui copil devine norma educației sale reușite.
Cum poți instrui un copil „conform căii sale”? În primul rând, observându-i înclinațiile și modul de a face lucrurile. E sarcina părinților să stabilească obiectivele educației, însă abordarea trebuie să țină cont de modul de a fi al copilului. Am putea să o numim educație personalizată. Îl al doilea rând, înclinațiile sale vor determina obiectivele către care îl vom orienta. În ce privește meseria, de exemplu, nu îi impunem noi ce să facă, ci îl ghidăm în direcția spre care înclină. În domeniul religios, avem libertatea să îi oferim cea mai bună instruire, însă atenție la maniera în care o facem! Orice îndepărtare a noastră de „calea lui” reprezintă un abuz care, ulterior, va da roade nedorite: frustrare, respingere, răzvrătire.
Dacă din copilăria foarte timpurie vom căuta să modelăm educația după maniera de a fi a copilului, rezultatul natural va fi că acesta „nu se va întoarce de la ea”, ci o va urmări în continuare.
autor: Beniamin Chircan
