Totuși El suferințele noastre le-a purtat și durerile noastre le-a luat asupra Lui…
Isaia 53:4
Ascultă ediția audio aici.
Un tânăr îi scria un mesaj dezarmant iubitei sale: „Iubita mea, pentru tine aș colinda galaxii ca să-ți adun un buchet de stele, m-aș lupta cu un urs feroce, te-aș purta în brațe o viață întreagă. Vreau să știi că te iubesc nespus de mult.
PS. Sâmbătă seara vin la tine, dacă nu plouă.”
Aceasta nu este iubire.
Isus își iubește Biserica și poartă poveri pentru ea, chiar din veșnicii. A iubi înseamnă a te jertfi cu drag pentru alesul sau aleasa ta. Răsplata? Zâmbetul mulțumirii și al recunoștinței.
Se spune că o frumoasă și gingașă tânără participa la un banchet la care a fost invitat și un tânăr inteligent, care însă avea spatele deformat de o enormă cocoașă. Discutând diverse subiecte, fata nu-și putu stăpâni curiozitatea și la un moment dat îl întrebă:
— Ce s-a întâmplat de ești cocoșat?
Băiatul, calm, îi povesti:
— I-am cerut în vis lui Dumnezeu să mi-o arate pe viitoarea mea soție. Dumnezeu îmi satisfăcu dorința și mi-o arătă, însă mare mi-a fost mirarea să aflu că iubita mea urma să fie… cocoșată. După o pauză de gândire, i-am zis lui Dumnezeu: „Doamne, fata este minunată și atât de delicată, nu se poate să trăiască toată viața cu cocoașa aceea hidoasă. Te rog, mai bine dă-mi-o mie!” Și Dumnezeu mi-a ascultat ruga.
Tânăra, ascultând îmbujorată și surprinsă de noblețea sufletească a tânărului, se hotărî să îi ofere o șansă de prietenie acestuia și, nu după mult timp, se căsătoriră în ciuda acelei diformități, pentru că știa că băiatul îi va fi alături mereu.
Isus a acceptat să poarte diformitățile și neajunsurile noastre – ale celor iubiți de El – pentru ca noi să-I fim plăcuți lui Dumnezeu. Isus va purta semnele acestei iubiri față de toate familiile pământului, le va purta pentru eternitate sub forma cicatricelor de la mâini, coaste și frunte. Ce mult îmi doresc ca această „cocoașă” a sacrificiului pentru celălalt, care poate lua forma unor mâini aspre, a unor picioare varicoase, a unor rugi înălțate în noapte etc., să caracterizeze frumoasele noastre relații de căsnicie.
autor: Marcel Țărmure
