Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile…
Matei 28:19
Ascultă ediția audio aici.
În 1936 a fost publicată la București cartea Schimbarea la față a României, semnată de filozoful și scriitorul român Emil Cioran. La 25 de ani, cât avea când a scris cartea, Cioran a întreprins o căutare remarcabilă: a încercat să vadă care este locul României între civilizațiile lumii (în special europene). Și nu i-a luat mult să constate că România este o „cultură mică”. După această constatare, autorul a căutat răspuns la cea mai grea întrebare: De ce suntem atât de mici când avem intelectuali de talia lui Eminescu, Pârvan, Iorga și alții? Răspunsul doare nu numai pentru că este adevărat, ci și pentru că sună profetic. Autorul spune că „România n-a avut conștiința misiunii ei în lume”. Adăugând că impactul unui popor în istorie este cu atât mai mare cu cât misiunea lui este mai mare, Cioran lasă de înțeles că fără o „schimbare la față” care să ducă la asumarea unei misiuni îndrăznețe în lume vom rămâne o cultură cu un impact la fel de firav ca până acum.
Să vorbim însă de Biserica Adventistă din spațiul românesc. Care este impactul ei? Este o cultură religioasă la fel de mică precum peticul de hartă pe care se află? Dacă la ultima întrebare înclinăm spre un răspuns afirmativ, să ne punem cealaltă întrebare: Care este misiunea noastră în lume? Să ne amintim că impactul este proporțional cu mărimea misiunii noastre.
Răspunsul nu este altul decât cel din Matei 28:19,20, care ne arată coordonatele spațiale și temporale ale misiunii noastre: „Duceți-vă și faceți ucenici!” Populația-țintă este formată „din toate neamurile”, pe care să le învățăm „să păzească tot” ce Isus a poruncit, iar durata misiunii se întinde „până la sfârșitul veacului”. Se poate ceva mai cuprinzător? Desigur că nu! Ni s-a încredințat cea mai vastă misiune posibilă. De ce, având o trimitere cu coordonate atât de întinse, nu avem un impact pe măsură? Oare pentru că nu ne-am asumat toate dimensiunile acestei lucrări? Să remarcăm că porunca „să faceți ucenici” este o metaforă școlară. Ucenicia și școala sunt totuna. Ceea ce ne cere Marea Trimitere este să educăm, atât formal (instituțional), cât și informal (ne-instituțional), peste tot în lume, până la revenirea lui Isus!
autor: Laurențiu Florentin Moț
