Purtați-vă cu înțelepciune față de cei de afară; răscumpărați vremea!
Coloseni 4:5
Ascultă ediția audio aici.
Vi s-a întâmplat vreodată să fi plecat de acasă pentru o perioadă mai lungă de timp, iar la întoarcere să constatați că de unii dintre consăteni ați uitat complet? V-ați reamintit de ei abia când i-ați revăzut, iar poate pe alții nici nu i-ați mai recunoscut? Plecat fiind din zonă și pierzând contactul cu mulți dintre ei, am uitat chiar și o parte dintre colegi. Cu unii dintre ei, foarte puțini, m-am mai întâlnit uneori, atunci când ajungeam în comună pentru plătirea impozitelor sau pentru alte activități legate de „acasă”.
Timpul a așternut între noi zeci de ani. Un dor profund de a-mi întâlni colegii m-a răscolit și mi-am dorit să fac ceva pentru revedere. Vizualizam chipuri aproape uitate, necunoscute deja, intrând pe ușa clasei în care avea loc evenimentul, unele singure, altele împreună cu partenerul, radiind de bucurie, plângând de emoție, încercând să prindă câte ceva care să le ajute să identifice corect persoana din fața lor. Prin implicarea directă a Domnului, evenimentul a avut loc; dar, între timp, cinci colegi au încheiat alergarea pe pământ și, cel puțin după calcule omenești, au fost nepregătiți. Număr anii pe care am privilegiul să-i mai folosesc slujind și mă întreb: cine va fi întrebat despre soarta celor care vor urma același parcurs fără să-L știe pe bunul Dumnezeu? Mulți dintre ei prezintă deja semne evidente ale îmbătrânirii premature, fie din cauza bolii, fie din cauza multor vicii. Dragi profesori, vi s-a încredințat o lucrare deosebită pentru copii, adolescenți sau tineri. Este o chemare solemnă și este partea vizibilă a misiunii. Dar dincolo de scenă se află colegii noștri timpurii, care poate își mai amintesc vag că eram oarecum diferiți, însă pe vremea aceea nu știam să le spunem de ce. Ce ziceți dacă am lua inițiativa și i-am căuta după ani de zile de nevedere? Nu ar fi mult mai deschiși să ne asculte și mai bucuroși decât erau atunci? Poate măcar unul din treizeci ne va fi coleg și în veșnicie. E mare miza?
autor: Eugen Chirilianu
