Voi sunteți lumina lumii. … Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.
Matei 5:14,16
Ascultă ediția audio aici.
Prin înțelepciunea și dreptatea lor, prin puritatea și generozitatea de care au dat dovadă în viața lor de zi cu zi, … Iosif și Daniel s-au dovedit credincioși principiilor educației lor timpurii, credincioși Aceluia pe care-L reprezentau. Acești bărbați au fost onorați de întreaga națiune, atât în Egipt, cât și în Babilon, și, în ei, un popor păgân și toate națiunile cu care au venit în contact au văzut o ilustrare a bunătății și mărinimiei lui Dumnezeu, o ilustrare a iubirii lui Hristos.
Ce lucrare au realizat prin viața lor acești evrei nobili! Cât de puțin au visat ei la destinul lor măreț când și-au luat rămas-bun de la căminul copilăriei lor! Credincioși și statornici, s-au lăsat călăuziți de Dumnezeu ca, prin ei, El să-Și poată împlini planul.
Prin tinerii și copiii de astăzi, Dumnezeu dorește să arate lumii aceleași adevăruri pline de putere pe care le-a arătat prin acești bărbați. Istoria lui Iosif și cea a lui Daniel sunt o ilustrare a ceea ce va face El pentru cei care I se supun și caută din toată inima să împlinească planul Său.
Cea mai mare nevoie a lumii este de bărbați care să nu se lase cumpărați sau vânduți, bărbați care să fie cinstiți și credincioși în adâncul sufletului lor, bărbați care să nu se teamă să spună păcatului pe nume, bărbați care să-și facă datoria cu aceeași conștiinciozitate cu care acul busolei indică nordul, bărbați care să facă ce este corect, chiar dacă s-ar prăbuși cerurile. Însă un asemenea caracter nobil nu este rezultatul accidentului; nu se datorează unor favoruri sau înzestrări speciale ale providenței divine, ci este rezultatul autodisciplinării, al alegerii de a subordona firea inferioară firii superioare – de a renunța la eu pentru a-i sluji din iubire pe Dumnezeu și pe oameni.
Tinerilor trebuie să le fie întipărit în minte adevărul că talentele pe care le au nu le aparțin. Putere, timp, intelect – nu sunt decât niște comori împrumutate. Ele Îi aparțin lui Dumnezeu și fiecare ar trebui să ia decizia de a le folosi în modul cel mai nobil. Tânărul este o ramură de la care Dumnezeu așteaptă roade, un administrator al cărui capital trebuie să aducă venituri, o lumină care să strălucească în întunericul lumii (Educație, pp. 56–58).
autor: Ellen G. White
