Poate ieși ceva bun din Nazaret?
Ioan 1:46
Ascultă ediția audio aici.
Isus s-a născut într-un loc care părea că nu promitea nimic, pentru conducătorii religioși care măsurau totul după standardele vremii și ale religiei tradiționale. Nazaretul era un cătun fără importanță pe harta Galileei, departe de Ierusalim și având și o proastă reputație.
Când Filip l-a găsit pe Natanael și i-a spus: ,,Noi am găsit pe Acela despre care au scris Moise, în Lege, și prorocii: pe Isus din Nazaret, fiul lui Iosif” (Ioan 1:45), replica a venit imediat: „Poate ieși ceva bun din Nazaret?” (v. 46). Și, după toate aparențele, avea dreptate.
Profetul evanghelist al Vechiului Testament, Isaia, a prezis de asemenea modul disprețuitor în care avea să fie tratat Mântuitorul lumii din cauza originii Sale.
„El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumusețe, nici strălucire ca să ne atragă privirile și înfățișarea Lui n-avea nimic care să ne placă. Disprețuit și părăsit de oameni, om al durerii și obișnuit cu suferința, era așa de disprețuit, că îți întorceai fața de la El, și noi nu L-am băgat în seamă” (Isaia 53:2-3).
Și Dumnezeu, care nu greșește niciodată, L-a trimis pe Singurul Său Fiu „într-o fire asemănătoare cu a păcatului” ca să crească și să fie protejat într-o familie sărmană chiar în Nazaret, având o mamă evlavioasă și un tată adoptiv neprihănit.
Aparent fără nicio perspectivă, fără educație formală, Isus, cel mai mare Om de pe planeta noastră, a avut ca profesori o mamă credincioasă și un tată devotat, oameni care și-au îndeplinit cu credincioșie marea responsabilitate. Ei au fost pentru Isus, totodată, profesori de Biblie și de teologie practică.
Despre Isus s-a putut spune că „în El era viața, și viața era lumina oamenilor” (Ioan 1:4) și că El era Lumina care ,,luminează în întuneric, și întunericul n-a biruit-o” (v. 5).
Adevărata educație va urmări să-l pună pe copil în legătură cu cerul folosind Biblia ca sursă de inspirație. Citirea Sfintelor Scripturi încă din copilărie îi va umple mintea cu înțelepciune și, astfel, îi va dezvolta un caracter nobil.
Apostolul Pavel spune: „Cei ce sunt în Hristos Isus nu trăiesc după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului” (Romani 8:1).
Da, învață-l pe copil, ia-ți timp să-l pui în legătură cu Dumnezeu prin Cuvântul Scripturii, cere ajutorul Duhului Sfânt și, când va ajunge mare, va influența în bine societatea.
autor: Costel Petrea
