Și, când stați în picioare de vă rugați, să iertați orice aveți împotriva cuiva, pentru ca și Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greșelile voastre. Dar, dacă nu iertați, nici Tatăl vostru care este în ceruri nu vă va ierta greșelile voastre.
Marcu 11:25-26
Ascultă ediția audio aici.
Începuse iarna anului 1940. În subsolul unei case din zona ocupată de naziști, în Franța, prin mila unei familii, un tată, o mamă și trei copii își găsiseră adăpost de urgia de afară, dar și de soldații care-i căutau cu insistență. Făcuseră imprudența de a se opune cotropitorilor, erau pe lista proscrișilor și, în plus, mai aveau o problemă… de familie. Frații bărbatului, oportuniști, dăduseră mâna cu ocupanții și, ca răsplată, acum împărțeau bunurile imobiliare ale fugarilor. Ura față de dușmani era nesemnificativă în comparație cu ceea ce simțeau acum pentru cei de același sânge. Resentimentele creșteau în fiecare zi. Dar seara, pe genunchi, tatăl rostea rugăciunea pentru toți. Într-una dintre seri, a început ruga „Tatăl nostru”; cuvintele curgeau încet de pe buze, „… și ne iartă Tu pe noi”, și apoi liniște: 10 secunde, 30, un minut… Copiii deschid ochii – nu mai știe tata mai departe? Apoi, brusc, tatăl le cere să se ridice. Nu se mai putea ruga. Cum să aștepți iertarea Cerului când nu-ți poți ierta semenii?
De câte ori nu ne rugăm pentru iertare cu sufletele încărcate de resentimente, de invidie sau de ură? Chiar realizăm că astfel nu-I dăm posibilitatea Domnului să ne mântuiască? A nu fi în stare să ierți înseamnă a nu înțelege dimensiunea iertării Lui, adâncimea dragostei Lui! Ellen White spune: „Nu trebuie să credem că, dacă aceia care ne-au vătămat nu vin să-și mărturisească răul, noi suntem îndreptățiți să nu-i iertăm. E datoria lor, fără îndoială, să-și umilească inima prin pocăință și mărturisire; dar […] când sperăm să fim iertați de greșelile noastre față de Dumnezeu, și noi trebuie să iertăm tuturor acelora care ne-au greșit” (Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 113).
Ia astăzi o decizie spre mântuire; fii gata să ierți oricui, oricând, oricât! Și apoi, fii sigur, El te va ierta!
autor: Mihai Maur
