Fii o pildă… în vorbire, în purtare, în dragoste, în credință, în curăție.
1 Timotei 4:12
Ascultă ediția audio aici.
Generația de azi este cea mai numeroasă generație de adolescenți din istorie. Mai exact, 1,2 miliarde de adolescenți trăiesc astăzi în toată lumea. Sau, altfel spus, 1,2 miliarde de întrebări: cine sunt eu? Problema identității adolescentului cere un răspuns la care musai trebuie să contribuim și noi, părinții. Și când vrei ca identitatea copilului tău să fie una creștină, miza e și mai mare.
Dar cum? Nu-i așa că adolescența copilului tău te-a cam luat prin surprindere? Am și eu un adolescent acasă și mărturisesc sincer că adolescența fiului meu m-a luat prin surprindere. Replicile lui tăioase, indiferența, nu-urile pe care mi le aruncă adesea cu nonșalanță, teribilismul, freza, hainele mi-au întins de multe ori nervii peste limita acceptabilă. Asta până în momentul în care am început să citesc despre adolescență. Dar curând mi-am dat seama că a citi e prea puțin. Și m-am pus pe genunchi. Și acolo, pe genunchi, am înțeles că nici luptele, nici predicile, nici cicălelile nu-l vor ajuta pe fiul meu să-și înțeleagă și să-și asume identitatea dată de Dumnezeu.
Citisem la un moment dat despre adolescenții aproape creștini. Și tare nu-mi doream ca adolescentul meu să intre în acea categorie, despre care Kenda Creasy Dean, autoarea studiului, spunea că văd religia ca o pe învățătură despre „cum să fii de treabă, să te simți bine cu tine însuți. În rest, Dumnezeu nu îți prea stă în cale – decât dacă ai nevoie de El ca să îți răspundă nevoilor personale”. Și mi-am dat seama că nici măcar nu e vina lor că adoptă o asemenea religie. Noi știm prea bine că ei fac ce văd și că în adolescență au o sensibilitate exagerată când vine vorba de ipocrizie. Mai ales de ipocrizia părinților în privința religiei. Și dacă un adolescent ajunge aproape creștin e pentru că are acasă un părinte aproape creștin. Iar asta m-a pus din nou pe genunchi. Sunt eu un părinte aproape creștin? Sunt eu o pildă în vorbire, în purtare, în dragoste, în credință, în curăție? Ce vede adolescentul meu la mine? Hai să nu ne mai permitem să fim aproape creștini.
autor: Anca Porumb
