Astfel dar, ca niște aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și preaiubiți, îmbrăcați-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă răbdare. Îngăduiți-vă unii pe alții…
Coloseni 3:12
Ascultă ediția audio aici.
Pentru ziua care ne stă în față, vă invit să adăugăm pe lista noastră cu „lucruri de făcut” și următoarea sarcină: să ne acceptăm unii pe alții „cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă răbdare”. Să avem această atitudine față de toți membrii familiei (soț/soție, copii, bunici), dar să extindem și la toate celelalte persoane pe care le vom întâlni pe parcursul zilei (vecini, colegi de serviciu, prieteni și chiar necunoscuți). Cum ar fi? Cum am arăta noi? Cum ne-ar privi ceilalți? Cum ar arăta ziua aceasta pentru noi și pentru toți cei cu care vom relaționa? Cum ar fi dacă am începe fiecare zi cu acest text în gând: „Îngăduiți-vă unii pe alții…”?
Dar ce anume să îngăduim celorlalți? În ce privințe să îi acceptăm? Ar fi o provocare prea mare pentru noi? Dar dacă ne-am gândi și la ce trebuie să ne îngăduie nouă cei de lângă noi? Meditați cu sinceritate la răspunsurile posibile. Am identificat mai puține aspecte sau mai multe? Dacă le-am așeza în balanță, oare care ar fi proporția? Care taler ar cântări mai mult? Talerul în care am așezat greșelile celorlalți sau talerul în care am pus greșelile noastre?
Ne gândim, măcar din când în când, că unii oameni trebuie să ne îngăduie mai multe nouă decât trebuie să le îngăduim noi lor? Sau ne place să ne privim pe noi înșine ca fiind „cei drepți” și pe cei din jurul nostru ca fiind „cei greșiți”, cărora nu putem să le „îngăduim” prea multe?
Următoarele cuvinte exprimă un principiu sublim al democrației și al libertății de exprimare: „Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine.” Ce frumos ar fi ca fiecare copil al lui Dumnezeu să fie angajat în această „luptă” spirituală: să îi privească mereu cu toată îngăduința și cu toată dragostea pe semenii lui, dovedindu-le că îi acceptă ca frați în Domnul Hristos și ca moștenitori ai Împărăției cerurilor!
autor: Cristian Baciu
