Și, după ce treceau zilele de ospăț, Iov chema și sfințea pe fiii săi: se scula dis-de-dimineață și aducea pentru fiecare din ei câte o ardere-de-tot. Căci zicea Iov: „Poate că fiii mei au păcătuit și au supărat pe Dumnezeu în inima lor.” Așa avea Iov obicei să facă.
Iov 1:5
Ascultă ediția audio aici.
Sunt două căi de a proceda cu copiii, căi care diferă foarte mult în principii și în rezultate. Credincioșia și iubirea unite cu înțelepciunea și fermitatea, în armonie cu învățăturile din Cuvântul lui Dumnezeu, vor aduce fericire în viața aceasta și în cea viitoare. Neglijarea datoriei, îngăduința nechibzuită, nereprimarea sau necorectarea nebuniilor tinereții vor avea ca rezultat nefericirea și ruina finală a copiilor și dezamăgirea și suferința părinților. (…)
Este bine pentru părinți să învețe de la omul din Uț lecția fermității și a devoțiunii. Iov nu-și neglija datoria față de cei din afara familiei lui; era binevoitor, amabil și atent față de interesele altora, dar, în același timp, lucra cu sârguință pentru mântuirea propriei familii. Când fiii și fiicele lui dădeau ospețe, tremura ca nu cumva ei să-L fi supărat pe Dumnezeu. Ca preot credincios al familiei, el aducea jertfe pentru fiecare dintre ei. El cunoștea caracterul ofensator al păcatului și gândul că fiii săi ar putea uita cerințele divine l-a îndreptat spre Dumnezeu, ca să mijlocească pentru ei (Review and Herald, 30 august 1881).
El [Dumnezeu] dorește să vadă strâns laolaltă din familiile poporului nostru un grup mare de tineri care, datorită influenței sfinte din căminele lor, și-au predat inimile Lui și pornesc să-I aducă cea mai înaltă slujire a vieții lor. Călăuziți și instruiți de învățătura sfântă din cămin, de influența altarului familial de dimineață și seară, de exemplul statornic al unor părinți care-L iubesc pe Dumnezeu și se tem de El, ei au învățat să se supună lui Dumnezeu ca învățător al lor și sunt pregătiți să-I aducă o slujire plăcută ca fii și fiice credincioase. Acești tineri sunt pregătiți să exemplifice înaintea lumii puterea și harul lui Hristos (Îndrumarea copilului, p. 559).
autor: Ellen G. White
