…și de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga și lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea și mai înainte.
Daniel 6:10
Ascultă ediția audio aici.
Am fost învățați că separarea este un lucru rău, un flagel periculos de care trebuie să ne ferim. Ne este teamă de singurătate, fugim de ea, nu vrem să fim izolați. Ne dorim să fim incluși, să aparținem, să ne pierdem în mulțime etc.
Pe de altă parte, am fi surprinși dacă am vedea cât de mult Se folosește Dumnezeu de separare și cât de des apare ideea aceasta în Scriptură.
De exemplu, în momentul Creației, El delimitează niște spații pe care apoi le umple cu conținut: separă lumina de întuneric, apele de sus de apele de jos și apoi apele de uscat. Mai departe, El separă familiile nou-formate de familiile lor de proveniență, îl separă pe Avraam de restul familiei lui și separă ziua de Sabat de celelalte zile ale săptămânii. În toate aceste lucruri vedem că Dumnezeu este un Dumnezeu al ordinii.
Ideea este următoarea: dacă ne dorim substanță, miez, calitate, autentic, avem nevoie de limite. Vedem acest principiu foarte clar ilustrat în viața lui Daniel. Pentru a-și proteja relația cu Dumnezeu, el o delimitează foarte clar în timp și în spațiu cu niște limite pe care este gata să le apere chiar și cu prețul vieții. Daniel știa foarte bine că în lipsa acestor limite și relația cu El avea să dispară, încetul cu încetul.
Dacă este un motiv pentru care pe plan personal sau ca familie avem atât de mult de pierdut este tocmai această lipsă a limitelor – nu mai știm care este timpul de lucru și care este timpul de odihnă, care este timpul de joacă, timpul de masă și, cel mai important, timpul de părtășie cu Dumnezeu, atât cel personal, cât și cel de familie.
La fel cum hainele nu au ce căuta în frigider și nici ciorba, în dulapul de haine, tot așa stresul, grijile și zgomotul lumii de afară nu au ce căuta în familia noastră – cu atât mai puțin în timpul nostru de devoțiune.
Te invit acum să îți iei câteva momente de liniște și să-I ceri Lui putere să ridici iarăși aceste ziduri care să te ajute să te bucuri din plin de timpul cu cei dragi ai tăi și cu Dumnezeul vostru.
autor: Ștefan Bărbuceanu
