Cine va putea să se suie la muntele Domnului? Cine se va ridica până la Locul Lui cel Sfânt? Cel ce are mâinile nevinovate și inima curată. (…) Acela va căpăta binecuvântarea Domnului, starea după voia Lui, dată de Dumnezeul mântuirii lui.
Psalmii 24:3-5
Ascultă ediția audio aici.
Toate mamele adventiste știu cât de ușor se pot aglomera zilele de vineri. Se adună o listă lungă: curățenie, mâncare, copii, haine.
Într-o vineri, lucrurile pur și simplu nu-mi ieșeau cum trebuie. Presiunea începuse să crească. Răbdarea mea era pe terminate. În loc să mă ajute, copiii provocau mai multe probleme. Am început să fiu supărată și să țip. Am încercat cu disperare să îmi pun copiii la treabă, dar fără succes. Apoi am primit un mesaj clar de la Dumnezeu: „Eu vreau mâini nevinovate și inimi curate.”
Am înghețat. Mâini nevinovate. Inimi curate. La ce Se referea? Nu era inima mea curată? Nu. Era murdară. Țipam în legătură cu pregătirea pentru Sabat. Eram nervoasă pe copii. Aveam un termen-limită pe care nu aveam cum să-l respect. Casa mea era un dezastru, dar inima mea era și mai rău.
Era timpul pentru o schimbare. Curățenia pentru Sabat nu era cel mai important lucru. Să Îl las pe Dumnezeu să îmi curețe inima era mai important decât jucăriile ordonate sau deserturile pretențioase. Gândindu-mă ce să fac, m-am dus la pian și am început să cânt imnuri. Am început să cânt și cu vocea, iar copiii au venit să asculte. Cuvintele mi-au atins inima. Vorbind cu voce tare, L-am rugat pe Dumnezeu să mă ierte, să mă curețe de păcat și să îmi dea o inimă curată. El mi-a dat înțelepciune și îndrumare pentru a ne pregăti pentru Sabat. Relaxându-mă, am renunțat la așteptarea referitoare la cum ar trebui să arate casa. Noi ne pregăteam de Sabat în modul cel mai fericit, cântând. Pe jos nu era dat cu mopul, dar nu conta. Când soarele a apus, eram cu toții calmi și fericiți.
Am început să mă pregătesc pentru Sabat într-un mod diferit. Am simplificat meniul de prânz: cartofi copți. Dacă nu se putea face ordine cu o atitudine de bucurie, mai bine nu se făcea deloc. S-a dovedit util să rezolv câteva treburi înainte de ziua de vineri, pentru a nu fi nevoită să mă grăbesc. Mă opream să cânt, să mă rog și să îmi amintesc de ce făceam toate acestea, precum și de faptul că Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al dragostei.
Doamne, Îți mulțumesc că m-ai învățat care este cea mai importantă parte a pregătirii pentru Sabat! Te rog, dă-mi mâini nevinovate și o inimă curată de care am nevoie, pentru a fi gata să stau în locașul Tău sfânt!
autor: Barbara Frohne
