Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu care umbla prin grădină în răcoarea zilei.
Geneza 3:8
Ascultă ediția audio aici.
Mirela așteptase nerăbdătoare vacanța de vară ca să vină la bunici. Aici savura aroma florilor în adierea vântului și era răsfățată de soare. Acum vedea cu alți ochi casa și curtea bunicilor, precum și liniștea din ochii bunicului. Întotdeauna i-a admirat ochii albaștri ca cerul și zâmbetul prin care spunea mai mult decât prin cuvinte. Farmecul lui și curiozitatea ei au determinat-o să îl urmărească atent, pas cu pas, ca să-i descopere secretul. După două zile de discuții în care nu a descoperit nimic, seara s-a pus în pat și a așteptat sub pătură până când a auzit scârțâitul podelei vechi din hol. S-a strecurat afară prin geamul lăsat întredeschis. Tiptil, l-a urmat din umbră pe cărarea bătătorită, până în poienița străjuită de stejarii seculari. Luna strălucea, ajutând-o să vadă în luminiș statura bunicului așezat în genunchi, cu fața îndreptată spre cer. Impresionată, s-a retras în patul ei, iar dimineața l-a întrebat ce face seara si dimineața devreme în poieniță. Cu glasul blând, i-a răspuns: „Când eram ca tine, tânăr și curios, l-am surprins pe străbunicul tău vorbind «singur» pe malul lacului și el mi-a spus că aici vine Domnul să-i vorbească în fiecare zi. Și că trebuie să găsesc și eu locul în care Dumnezeu mă caută. După câteva luni în poienița asta, I-am auzit glasul. De atunci, în fiecare zi El mă așteaptă să îmi așeze liniștea în suflet. Și cei care Îi ascultă glasul zilnic Îi vor recunoaște glasul când va veni pe norii cerului.”
„În acest loc, atunci când Ierusalimul se cufunda în liniștea miezului nopții, Isus revenea deseori ca să comunice cu Tatăl Său. Citim despre Isus că, atunci când cei cărora le slujise mergeau pe la casele lor, El mergea la Muntele Măslinilor. Uneori Îi lua și pe ucenici cu El în acest loc retras, ca să-și unească rugăciunile cu ale Sale. În rugăciune, Hristos primea putere de la Dumnezeu și biruia. Dimineață după dimineață, seară de seară, El primea har pe care să-l împărtășească și altora. Atunci, cu propriul suflet reumplut de har și zel, mergea să slujească sufletelor oamenilor” (ST, 15 iulie 1908).
Și astăzi El vrea ca modul în care îți vorbește ție să fie cea mai importantă lecție predată copiilor tăi și celor de lângă tine.
autor: Carol Bândean-Potocian
