Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine va face și el lucrările pe care le fac Eu, ba încă va face altele și mai mari decât acestea.
Ioan 14:12
Ascultă ediția audio aici.
Am avut de foarte multe ori ocazia să văd cum foștii mei elevi au obținut în domeniul informaticii rezultate superioare celor obținute de mine. De asemenea, în alte domenii de care sunt pasionat (drumeții montane, alergat, ciclism, teologie, misiune), unii dintre cei pe care i-am inițiat sau încurajat au ajuns deja la niveluri mult mai înalte. Foști elevi mi-au devenit colegi profesori, unul dintre ei devenind de curând chiar directorul școlii. Alții mi-au fost instructori în convenții Explo sau coordonează administrativ departamente unde activez și eu. Iar la a doua facultate pe care am urmat-o, la un moment dat am avut un curs predat de către o fostă elevă.
Biblia și Spiritul Profetic nu încurajează un mediu concurențial, ci unul altruist. Tendința umană este de a ne scoate în evidență propriile realizări. Dar Isus, Modelul și Învățătorul suprem, ne transmite în pasajul de mai sus că satisfacția Lui este să ne vadă depășindu-L (poate e puțin șocant, dar textul de mai sus chiar asta spune: că sunt domenii în care putem face „lucruri mai mari” decât Isus). Eminescu spunea: „Caracterul unei școli bune e ca elevul să învețe în ea mai mult decât i se predă, mai mult decât știe însuși profesorul.”
Menirea unui profesor este să fie o inspirație pentru elevii săi. Rolul lui fundamental nu este să le predea, să le dicteze lecții, să le transmită informații. El este un dascăl adevărat dacă îi face curioși pe elevi, dacă le deschide pofta de studiu și noi orizonturi și perspective. Un astfel de dascăl îi va lansa pe elevi în propria călătorie a cunoașterii.
Dar în biserică toți suntem și elevi (ucenici), dar și profesori (conform Marii Trimiteri), astfel că spusele lui Isus ni se adresează tuturor. Fiecare dintre noi poate fi o inspirație pentru măcar un copil sau un tânăr din biserică!
autor: Tiberiu-Iosif Koós
