Îndeamnă pe bogații veacului acestuia să nu se îngâmfe și să nu-și pună nădejdea în niște bogății nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belșug, ca să ne bucurăm de ele.
1 Timotei 6:17
Ascultă ediția audio aici.
Iată unul din îndemnurile apostolului Pavel adresate tânărului Timotei. O preocupare a timpurilor trecute care își regăsește o importanță semnificativă cu atât mai mult în prezent. Problema care se pune atunci când vine vorba despre bogății este cumpătarea. În momentul în care ajungi la un anumit nivel dorit, pentru care ai muncit ore, zile sau chiar ani, apare în tine o stare de satisfacție și plăcere privind la rezultat. Din păcate, omul nu rămâne întotdeauna la aceste două sentimente. Natura noastră păcătoasă poate aluneca destul de ușor pe panta mândriei, a îngâmfării și a sentimentului dependent de rezultatele obținute prin „propriile” puteri.
Găsim în cartea Proverbele următoarele gânduri scrise de înțeleptul Solomon: „Nu-mi da nici sărăcie, nici bogăție, dă-mi pâinea care-mi trebuie! Ca nu cumva, în belșug, să mă lepăd de Tine și să zic: «Cine este Domnul?» Sau ca nu cumva, în sărăcie, să fur și să iau în deșert Numele Dumnezeului meu” (Proverbele 30:8,9). Tendința pământească este adesea spre independență în prosperitate, considerând că prin propriile puteri, chiar fără Dumnezeu, se poate realiza orice. Însă cât de înșelător este acest gând! Atât echilibrul psihic, cât și cel fizic, cumpătarea… acestea ar trebui să îl definească pe cel care este numit copil al Domnului Isus.
Te îndemn astăzi ca orice lucru bun care va rezulta din munca mâinilor tale, din gândirea ta, din discuțiile tale să fie atribuit lui Isus, Celui care îți dă priceperea. Fii dependent de ajutorul Său și, totodată, de părerea Lui în anumite circumstanțe. Astfel, vei avea de câștigat mai mult decât o simplă avere trecătoare pentru care trudești. Tot ce adunăm pe acest pământ va trece, dar caracterul pe care ți-l formezi astăzi va rămâne. Fii un om cumpătat! Exersează echilibrul în viața ta!
Nu uita un aspect important: „Nu cupa cea goală este cel mai greu de dus, ci cupa care este plină ochi. Aceasta trebuie purtată într-un echilibru perfect” (Divina vindecare, p. 176).
autor: Raluca Strugari
