Au venit la El niște oameni care I-au adus un slăbănog, purtat de patru inși.
Marcu 2:3
Ascultă ediția audio aici.
Dumnezeu este sursa vieții, marele Medic. În El și prin El este vindecarea. Dacă acum oamenii sunt aduși de familie și prieteni la medic, iar medicul îi privește cu îndurare pentru a le fi de ajutor, cu atât mai mult marele Medic este la dispoziția bolnavilor pentru a le ușura suferințele și a-i conștientiza de cauza problemelor lor. În capitolul „Vindecarea sufletului”, din cartea Divina vindecare, de Ellen White, ne este prezentat întregul tablou al vindecării, atât sufletești, cât și trupești. „Paraliticul a găsit în Hristos vindecare atât pentru suflet, cât și pentru trup. El avea nevoie de sănătate sufletească înainte să se poată bucura de sănătate trupească. Înainte ca afecțiunea fizică să poată fi vindecată, Hristos trebuie să despovăreze mintea și să curețe sufletul de păcat. Această lecție nu ar trebui trecută cu vederea” (p. 77).
Aceasta este marea binecuvântare care reiese din a-i aduce pe cei dragi la Hristos. Acesta ar trebui să fie scopul nostru zilnic când suntem puși în fața suferinței și a zbuciumului celor dragi – să-i conducem la Sursa vindecării. „Pacea, pe care numai El poate s-o dea, ar reda vigoare minții și sănătate corpului” (Divina vindecare, p. 77).
Dacă vezi pe cineva în nevoie astăzi, nu rata ocazia de slujire. Cu siguranță va dori să fie condus către marele Medic. Așa cum prietenii paraliticului l-au purtat cu o mare bucurie pe prietenul lor și au făcut tot posibilul ca acesta să-L întâlnească pe Isus, încât chiar au desfăcut acoperișul casei, și tu poți întinde mâna ca să îl ridici și să îi arăți drumul către marea Lumină. Fii susținătorul aproapelui tău prin purtarea ta de grijă și prin manifestarea dragostei primite de la Dumnezeu! Marele nostru Învățător a susținut că iubirea pentru aproapele trebuie să fie ca cea pentru sine, iar obiectul slujirii noastre ca oameni ar trebui să fie ajutorarea și iubirea aproapelui ca pe noi înșine.
Domnul să ne întărească astăzi să simțim cu cei suferinzi și să îi purtăm pe brațe până la Isus. El va ști în continuare de ce are nevoie sufletul lor.
autor: Ema Burlacu
