De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se înveselește, și trupul mi se odihnește în liniște.
Psalmii 16:9
Ascultă ediția audio aici.
Era una din perioadele aglomerate ale activității noastre, la aceasta adăugându-se și faptul că locuiam în apartamentul din incinta bisericii și ușa nu se deschidea prea rar!
Fiica noastră se afla la vârsta întrebărilor nostime. Într-una din zile a observat, din mersul mașinii, doliu pus deasupra unei uși, a întrebat ce este și apoi care este motivul pentru care se pune doliu când moare cineva? Una din explicații a fost și aceea că cei care văd semnul nu te mai deranjează pentru lucruri obișnuite. După câteva momente, a urmat o altă întrebare: „Mamă, noi n-am putea să punem doliu la ușă?”
Odihna este o nevoie legitimă a ființei noastre.
Pentru Dumnezeu sau pentru semeni, pentru noi înșine sau pentru familiile noastre, am dori să realizăm cât mai multe. Acesta este motivul pentru care uneori ajungem prea obosiți.
Și care sunt urmările? Oboseala excesivă are efecte distrugătoare asupra organismului, asemănătoare – spune profesorul Dulcan – cu ale consumului de alcool. Celulele noastre hepatice sau nervoase nu merită să fie distruse nici cu alcool, și nici prin lipsa de odihnă. Ce să mai spunem de nervozitatea sau conflictele care vin tot din această cauză?
Dar odihna este foarte importantă și din perspectiva pentru care ajungem neodihniți. Studii de specialitate evidențiază faptul că un program de activitate echilibrat, în care odihna activă și pasivă își au locul pe care îl merită, are ca rezultat mai multă productivitate, mai multă eficiență, mai multe realizări.
Astăzi, „tot ce găsește mâna ta să facă, fă cu toată puterea”. Bucură-te însă și de odihna pe care ți-o oferă Mântuitorul, odihnă spirituală și odihnă fizică. Și nu uita: decât să cauți odihna pentru că ai ajuns în impas, mai bine odihnește-te, ca să nu ajungi epuizat!
autor: Constantin Iosub
