Binecuvântat să fie Domnul, care zilnic ne poartă povara, Dumnezeu, mântuirea noastră!
Psalmii 68:19
Ascultă ediția audio aici.
„Unii atrag boala asupra lor muncind în exces. Pentru aceștia, odihna, eliberarea de griji și o alimentație frugală sunt esențiale pentru restabilirea sănătății. Pentru aceia al căror creier este epuizat, o vizită la țară, unde pot duce o viață simplă, lipsită de griji și unde vin în contact direct cu natura, va fi de cel mai mare ajutor” (Divina vindecare, p. 236).
„Pastorii, învățătorii, studenții (elevii) și alți intelectuali suferă adesea de boli ca urmare a suprasolicitării mintale severe, care nu a fost echilibrată prin exercițiu fizic. Lucrul de care au nevoie aceste persoane este o viață mai activă fizic” (Divina vindecare, p. 238).
Deseori credem că dacă lucrăm pentru Dumnezeu e OK să ne odihnim când putem și să acceptăm orice solicitare. Isus ne învață în această dimineață că și în cea mai importantă lucrare posibilă – salvarea de suflete – este nevoie de temperanță, de pauze și de odihnă.
Trebuie să încetăm să glorificăm munca peste măsură și suprasolicitarea. Lipsa de somn, lipsa unei alimentații sănătoase, lipsa activității fizice și a timpului petrecut cu prietenii și familia nu sunt lucruri ce merită aplaudate. Prea mulți oameni își etalează epuizarea ca pe o medalie de onoare. Starea aceasta de lucruri ar trebui să se schimbe.
Când un muritor fragil încearcă să poarte poveri grele, gândind că totul se va prăbuși dacă nu le duce el, va fi zdrobit de ele și va descoperi că, la urma urmei, Dumnezeu n-a intenționat ca omul să poarte poveri fără El. Însă, atunci când punem poverile acestea asupra lui Isus și apoi facem puținul pe care-l putem face în puterea Lui, negândind că totul depinde de noi, putem să ne menținem seninătatea minții, calmul spiritului, și vom fi astfel în stare de o slujire mult mai eficientă.
Isuse, ajută-mă să nu port toată lumea în spate, ci zilnic să-Ți dau poverile mele, căci Tu ești Cel care „zilnic ne poartă povara, Dumnezeu, Mântuirea noastră” (Psalmii 68:19).
autor: Nicolae Dan
