Cum dorește un cerb izvoarele de apă, așa Te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!
Psalmii 42:1
Ascultă ediția audio aici.
Autorii Bibliei folosesc adesea anumite metafore pentru a transmite cititorului idei esențiale cu privire la adevărurile vieții. Imaginea unui cerb însetat, care caută izvorul de apă, este o imagine foarte potrivită prin care psalmistul zugrăvește de fapt interiorul sufletului său, precum și nevoia urgentă pe care el o avea.
Apa este esențială pentru existența noastră. Ea oferă mediul în care au loc toate procesele vieții. În timp ce putem trăi săptămâni fără hrană, fără apă nu putem supraviețui decât câteva zile.
Psalmul 42 redă simțămintele unui om care suspină și tânjește după prezența lui Dumnezeu. În momentul scrierii psalmului, autorul traversa o perioadă de secetă spirituală. Profunzimea durerii trăite de psalmist în acele împrejurări reiese încă din primele cuvinte ale acestui verset: „Cum dorește un cerb…”. Comuniunea cu Dumnezeu, refacerea relației cu Creatorul Său reprezentau cea mai mare nevoie pe care o resimțea psalmistul.
Setea și foamea noastră după Dumnezeu au fost așezate încă din zorii Creației în fiecare ființă umană. Așadar, nimeni nu poate împlini această nevoie a sufletului nostru decât prezența Lui în noi! Nimic nu poate umple golul din inima noastră decât Creatorul nostru!
Dacă și pentru noi este la fel de importantă prezența lui Dumnezeu în viața noastră, ca și dorința unui cerb însetat după izvoarele de apă, atunci este bine cu sufletul nostru!
Isus este izvorul apei vii și, dacă bem din acest izvor în fiecare zi, El ne va împlini toate nevoile noastre spirituale. Așa cum avem nevoie să bem zilnic apă, ca să ne păstrăm sănătatea fizică, la fel trebuie să continuăm zilnic să bem din apa vieții, ca să ne păstrăm sănătatea spirituală. Dacă nu este suficientă cantitatea, nu vom experimenta beneficiile spirituale depline de care avem nevoie.
Te laud, Doamne, pentru înțelepciunea Ta divină, care a creat această lume și apa ei. Ajută-mă să beau zilnic din apa vie a Cuvântului Tău, căci numai așa sufletul meu va fi săturat și viața mea va fi binecuvântată!
autor: Felicia Lupu
