Dar cel ce m-ascultă va locui fără grijă, va trăi liniștit și fără să se teamă de vreun rău.
Proverbele 1:33
Ascultă ediția audio aici.
Spiritualizarea este un fel de interpretare a Scripturii din ce în ce mai răspândit. Definiția pe care DEX-ul o dă spiritualizării este: „A încerca să dea fenomenelor, lucrurilor un caracter imaterial, supranatural, mistic, făcându-le independente de materie.”
Observ cel puțin două influențe care au facilitat adoptarea acestei metode de interpretare (spiritualizare) de către creștini.
Prima influență, în ordine cronologică, ar fi „teologia nemuririi sufletului”. Acceptată, ea produce o dihotomie între trup și suflet, o separare completă între tot ceea ce este material și spiritual. Biblia prezintă foarte clar că omul nu a primit un suflet la Creație, ci a devenit un suflet prin unirea trupului cu suflarea de viață (Geneza 2:7). De aceea noi avem o abordare holistică a ființei umane, ceea ce este în contrast cu abordarea spiritualistă.
A doua influență mult mai recentă provine din modul de gândire contemporan. Așa-numita „post-truth era” (era postadevăr). În această paradigmă ne desfășurăm cu toții existența, fie că ne place, fie că nu. Adevărul pare mai mereu relativ. Suntem înclinați cu toții să punem preț pe ceea ce simte cineva, și nu pe faptele obiective ale problemei. Este mai important acum să fii deschis la orice idee nouă. Oricât de nebunească ar fi ea, este mai de dorit decât să păstrezi o gândire veche, tradițională.
Ce legătură au toate acestea cu stilul de viață creștin? Exemplul cel mai potrivit care îmi vine în minte este tocmai felul în care ne raportăm acum la dietă, odihnă sau sport. Cele mai obiective lucruri din viața noastră. Stilul de viață este cel mai greu de spiritualizat. Aici putem vedea cât de mult suntem influențați de ceea ce gândim. Scriptura ne învață să gândim diferit pentru că ne prezintă realitatea din perspectiva Creatorului. Ceea ce noi semănăm, atât spiritual, cât și în trupul nostru, aceea vom secera. Sufletul nostru nu este separat de trup. Duhul Sfânt dorește să fie musafirul nostru permanent. Corpul nostru poate fi Templul în care Dumnezeu să locuiască.
autor: Mark Crăciun
