Și după cutremurul de pământ, a venit un foc: Domnul nu era în focul acela. Și după foc, a venit un susur blând și subțire.
1 Împărați 19:12
Ascultă ediția audio aici.
Niște oameni au vizitat odată un călugăr care trăia singur și l-au întrebat:
– Care este rostul vieții petrecute în tăcere și singurătate?
Călugărul tocmai scotea apă dintr-o fântână. I-a îndemnat pe vizitatori să privească în fântână, apoi i-a întrebat ce văd acolo.
Oamenii l-au înconjurat curioși și, încercând să privească în izvorul adânc de apă, i-au răspuns:
– Nu vedem nimic.
Călugărul și-a întrerupt activitatea și a rămas tăcut timp de câteva clipe. Vizitatorii îl priveau cu atenție.
– Acum uitați-vă în fântână unul câte unul, în liniște. Ce vedeți?
Vizitatorii s-au aplecat pe rând, privind cu interes în fântână, apoi au exclamat:
– Ne vedem propriile fețe în apă!
– Așa este. În timp ce eu tulburam apa, nu se vedea nimic, a răspuns călugărul. Dar în tăcere și în liniște vă puteți vedea pe voi înșivă.
Viața noastră de zi cu zi este agitată, zgomotoasă. Avem nevoie de liniște. Profetul Ilie tocmai obținuse o mare victorie unde preoții lui Baal făceau gălăgie, mai apoi focul din cer a mistuit lemnele, jertfa și chiar apa de pe altar. După aceea, profetul a alergat în fața carului împăratului, în mijlocul zgomotului ploii. Alergarea lui s-a transformat curând într-o evadare. Tânjea după liniște, singurătate și chiar moarte.
Între timp i S-a arătat Dumnezeu într-un mod interesant. Vânt, cutremur, foc – însă Domnul nu era în niciunul dintre acestea, care erau exact lucrurile recent experimentate de profet. S-a auzit apoi o voce blândă și înceată – de data aceasta era prezent Dumnezeu, iar Ilie avea nevoie exact de această prezență liniștită.
Tăcerea este cadrul în care putem auzi și noi vocea lui Dumnezeu. În clipele tăcute El ne ajută să ne cercetăm pe noi înșine. Sufletele noastre grăbite au mare nevoie de liniște.
Vă îndemn să căutăm acea liniște în care Dumnezeu ne vorbește pașnic, fiindcă „recipientul pentru tăcere” al sufletului nostru nu poate fi umplut decât la El.
Unde găsești acea liniște spre a te oglindi în frumusețea lui Dumnezeu?
autor: József Ferencz
