Cine mănâncă, pentru Domnul mănâncă… În adevăr, niciunul din noi nu trăiește pentru sine și niciunul din noi nu moare pentru sine.
Romani 14:6,7
Ascultă ediția audio aici.
Pavel dezvoltă, ca o regulă generală a vieții creștinului, idealul recomandat prin expresia „pentru Domnul” (vers. 6). Acest ideal înalt se aplică nu numai în domeniul hranei, al stilului de viață, ci în toate aspectele vieții în care creștinul face totul pentru Domnul. Scopul întregii sale existențe este de a trăi nu pentru sine, pentru propria sa plăcere și după propriile sale dorințe, ci pentru Domnul, pentru slava Lui și potrivit cu voia Lui. Este idealul suprem pentru un copil al lui Dumnezeu. Expresia „pentru Domnul”, pe lângă sensul de „aparținând Domnului”, are o conotație de judecată. Fiecare credincios Îi dă în mod individual socoteală Domnului Isus.
Necumpătarea în mâncare se asociază de regulă cu necumpătare în muncă, cu un stil de viață dezordonat și, în final, scopul acesta nobil este compromis. Suntem avertizați: „Dacă slăbim aceste puteri ale minții sau ale trupului prin obiceiuri greșite și îngăduirea apetitului stricat, ne va fi cu neputință să-L cinstim pe Dumnezeu așa cum ar trebui” (Dietă și hrană, p. 20).
Putem însă împlini acest scop nobil într-o manieră foarte simplă și practică. „Dacă apetitul este însă stăpânit și dacă s-ar folosi numai alimente sănătoase, atunci s-ar economisi o mulțime de mijloace, încât bărbații și femeile nu vor mai fi siliți să lucreze peste puterile lor, încălcând astfel legile sănătății” (Un apel solemn, p. 74). „Nu știți că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuiește în voi și pe care L-ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri? Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți, dar, pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu” (1 Corinteni 6:19,20).
Edenul a fost pierdut prin satisfacerea apetitului, iar noul Eden îl putem avea dacă, prin harul lui Dumnezeu, obținem biruința asupra apetitului. Biruința lui Isus este singura garanție pentru biruința noastră.
autor: Teodora Păcurar
