La moartea celui rău, îi piere nădejdea, și așteptarea oamenilor nelegiuiți este nimicită.
Proverbele 11:7
Ascultă ediția audio aici.
Asistăm în textul acesta la o previziune pe cât de reală, pe atât de tristă, cu elemente tranșante, dar și traumatizante. Ce tragic! Pier și nădejdea, și așteptarea la moartea celui rău…
Vă invit să construim un alt scenariu, mai luminos, pozitiv, fără niciunul din elementele perdante din prima regie.
Tragismul și gloria sunt ecoul alegerilor de până „la moarte”, sunt acțiunea unei vieți întregi, sunt reverberația ofertei: „Ți-am pus înainte viața și moartea. Alege viața…!”
Textul din 1 Corinteni 13:13 spune că nădejdea ,,rămâne”. Există valori care nu pier odată cu întrebuințarea lor, ele sunt veșnice. Trepiedul lui Pavel rămâne veșnic: credința, nădejdea și dragostea. În accepțiunea că ele rămân consemnate în cărțile cerurilor și vor fi răsplătite când Se va arăta El, nu e greu să înțelegem că pe morții în Domnul, faptele lor îi urmează, trec dincolo de hotarul morții. Acesta e sensul în care nu pier nici nădejdea, nici credința, nici dragostea.
Îndrăgitul pastor P.V. Cazan spunea o poveste frumoasă în urmă cu mai mulți ani. Vizitând membrii, a ajuns la o casă în care o femeie între două vârste terminase de împletit câteva funii de ceapă și le așezase în cămară. Era necăjită, recolta a fost mică, avea doar câteva funii de ceapă… A ajuns la o altă casă, unde o bătrânică avea aceeași îndeletnicire: își pregătea cepele pentru iarnă.
Erau înșirate pe jos, câteva, puține, câte încăpeau într-o oală mică.
– Ce faceți, soră? întreabă fratele pastor.
– Uitați-vă câtă bogăție mi-a dat Dumnezeu! Când voi mânca eu atâtea cepe?
Cum să nu mergi la ospățul la care nădejdea și așteptarea sunt puse la un loc de frunte la masa celui care sărbătorește binecuvântarea?!
Nu e nevoie să-i chemi insistent pe oameni pentru a-ți spune bucuria, vor veni ei să-ți vadă fața și inima zâmbind.
E sănătate curată pentru oasele tale, și mai ales pentru inima ta. Dacă speranța nu-ți moare, înseamnă că așteptarea-ți va fi răsplătită întocmai ca a tatălui din pilda fiului risipitor.
Uitați-vă câtă bogăție ne-a dat Dumnezeu!
Acum, să citim astfel textul de la început: În viața celui bun, speranța nu moare niciodată, și așteptarea oamenilor neprihăniți nu va fi nimicită. Amin!
autor: Grigore Turda
