Şi să nu dați uitării binefacerea și dărnicia; căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Îi plac.
Evrei 13:16
Ascultă ediția audio aici.
Păstrez în memorie din perioada anilor frumoși ai copilăriei amintiri dragi despre mama mea și obiceiul pe care îl avea să își ajute mereu vecinele în preajma sărbătorilor: le făcea cozonaci până-n ultima zi și, apoi, în fugă, nu ajungea să-și termine treburile ei… Îi reproșam adesea și-mi spunea că ea așa știe să sărbătorească Paștele, Crăciunul, făcând bine prietenelor ei. Avea mână largă și dădea de fiecare dată, lăsându-ne în casă cu puțin de pus pe masă, și totuși fără să ne lipsească ceva. Chiar de unde dădea îi izvora, cum îi plăcea ei să zică. Avea mereu chipul împlinit fără a se văita de greul treburilor și de puținul pe care-l aveam.
Ca medic, azi știu că dopamina, hormonul fericirii, îi lumina chipul în trudă și-i înflorea zâmbetul oferit tuturor vecinilor pe care-i ajuta.
Mai târziu, când am ajuns la versetul de mai sus, m-am simțit dojenită de Domnul că am uitat exemplul pe care mama mea mi l-a oferit.
M-am hotărât să nu mai spun nimănui NU, să ajut în oricare situație și să dăruiesc cât pot din făptura mea.
De peste 10 ani, am adoptat o tânără orfană, pacientă a spitalului unde lucrez și unde ea a fost tratată. Acum e fata mea adoptivă, împarte cu noi bunurile casei, avem același acoperiș și, cum fetele mele naturale și-au luat zborul la casele lor, Ancuța ne decorează bătrânețile și ne bucurăm alături de ea, descoperindu-i lumea în călătoriile noastre în trei.
Dau slavă Dumnezeului meu care m-a sprijinit în binefacere și dărnicie.
Îndemnul meu de a dărui unui copil orfan un colțișor liniștit al casei sper să dea roade. Mă bucur cu fiecare mamă care schimbă destinul unui copil și le asigur de toată prețuirea mea.
Privește în jur și grabnic dă ajutor pretutindeni celor în nevoie.
autor: Liliana Pădure
