Poporul care umbla în întuneric vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în țara umbrei morții răsare o lumină.
Isaia 9:2
Ascultă ediția audio aici.
Satul Abisko este situat la 250 de kilometri în interiorul Cercului Polar. Localitatea din Suedia are un specific aparte: este cufundată în beznă întreaga iarnă. Perioada de beznă începe în octombrie și se continuă în noiembrie, decembrie și ianuarie, iar lumina începe să revină în februarie. Însă o perioadă atât de lungă de întuneric își pune semnificativ amprenta asupra oamenilor, a sănătății lor. Atunci când ai parte de o noapte atât de lungă, nu prea mai ești motivat să ieși din casă. Oamenii au nevoie de lumină ca să-și adapteze ceasul intern la lumea exterioară. „Unii oameni nu se pot adapta la asta. Încep să intre în depresie, mănâncă necontrolat și se îngrașă”, spune Mariana Figueiro.
Ca să treacă peste această perioadă dificilă, scandinavii folosesc așa-numitele camere de lumină, situate în centre SPA. „Avem lămpi de lumină care simulează lumina solară. Efectul este similar celui pe care îl are statul afară 20 de minute, în timpul verii”, afirmă Fia Magnusson, directoarea unui centru SPA.
Chiar dacă nu locuim în Abisko, depresia, mâncatul compulsiv și obezitatea, urmări ale vieții sedentare, ale lipsei de mișcare sunt principale provocări cu care ne confruntăm și noi. Dincolo de accesul facil la lumina soarelui aproape tot timpul anului, avem de asemenea acces la o multitudine de informații și resurse din sfera sănătății fizice și mintale. Peste noi a răsărit o „mare lumină” de care generațiile anterioare nu au avut parte. Putem să ne bucurăm de sănătate deplină dacă alegem să umblăm în lumină. A umbla în lumină presupune să cunoaștem și să respectăm principiile și legile sănătății.
„Ciudata lipsă a principiilor, prin care este caracterizată această generație și care se manifestă prin faptul că oamenii desconsideră legile de viețuire și ale sănătății, este uluitoare. Ignoranța învăluie acest subiect în timp ce lumina strălucește pretutindeni în jurul lor” (Dietă și hrană, p. 119).
autor: Daniel Diaconu
