ÎN COOPERARE CU CERUL

Duceți până la capăt mântuirea voastră, cu frică și cutremur. (…) Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi și vă dă, după plăcerea Lui, și voința, și înfăptuirea.
Filipeni 2:12,13

Ascultă ediția audio aici.

În lucrarea mântuirii, omul este cu totul dependent de Dumnezeu. Singur, el nu poate face niciun pas către Hristos dacă Duhul lui Dumnezeu nu-l atrage, iar această atracție continuă atâta vreme cât omul nu-L întristează pe Duhul Sfânt printr-un refuz persistent. (…)

Duhul îi arată în mod constant sufletului frânturi din lucrurile lui Dumnezeu, apoi o prezență divină pare că plutește împrejur și, dacă mintea răspunde, dacă ușa inimii se deschide, Isus rămâne cu elementul uman. (…)

Duhul lui Dumnezeu nu intenționează să facă partea noastră, nici în ce privește voința, nici în ce privește înfăptuirea. (…) De îndată ce înclinăm să ne armonizăm voința cu voia lui Dumnezeu, harul lui Hristos este pregătit să coopereze cu elementul uman; dar niciodată nu ne va înlocui nouă lucrarea, indiferent care ar fi deciziile și acțiunile noastre. Așadar nu abundența de lumină și muntele de dovezi vor converti sufletul. Ci numai dacă elementul uman acceptă lumina, își activează energiile voinței și conștientizează și își asumă că ceea ce a aflat este neprihănire și adevăr, cooperând cu puterile divine hotărâte de Dumnezeu în vederea mântuirii sufletului.

Dacă păcătosul, sau recidivistul, se postează în neascultare și păcat, lumina din cer, chiar dacă ar fi revărsată toată asupra lui (…), nu va fi capabilă să înfrângă și să îndepărteze puterea falsității și să-l apere de înșelăciunea lumii. (…)

Nu asculta de vocea înșelătorului, care este în armonie cu voința nesfințită, ci ascultă de impulsul dat de Dumnezeu! (…) Totul este în joc. Va colabora agentul uman cu divinul în ce privește și „voința, și înfăptuirea”? Dacă omul își pune voința de partea lui Dumnezeu, subordonându-și total sinele voii lui Dumnezeu, înaltul și sfântul demers al agentului uman trece peste orice piedică ridicată de el însuși, gunoiul este îndepărtat de la ușa inimii și barierele care stau în fața sufletului sunt sfărâmate. Ușa inimii se deschide și Isus intră și rămâne ca oaspete binevenit.