„Ferice”, zice el, „de aceia ale căror fărădelegi sunt iertate și ale căror păcate sunt acoperite! Ferice de omul căruia nu-i ține Domnul în seamă păcatul!”
Romani 4:7,8
Ascultă ediția audio aici.
Inima noastră ar face bine să se întoarcă spre Răscumpărătorul nostru cu deplină încredere, atunci când ne gândim la ce a făcut El pentru noi, chiar pe când eram noi încă păcătoși. Prin credință ne putem găsi pacea în iubirea Lui. El spune: „Pe cel ce vine la Mine nu-l voi izgoni afară” (Ioan 6:37). Ar fi ceva cumplit să stăm înaintea lui Dumnezeu îmbrăcați în hainele păcătoase și ochii Lui să citească orice secret al vieții noastre. Dar prin eficiența jertfei lui Hristos, putem sta înaintea lui Dumnezeu curați și fără pată, cu păcatele iertate și ispășite. „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire” (1 Ioan 1:9). Păcătosul răscumpărat, îmbrăcat în hainele neprihănirii lui Hristos, făcut perfect prin meritele Salvatorului, poate sta în prezența unui Dumnezeu care urăște păcatul.
Numai prin credința în Numele lui Hristos păcătosul poate fi salvat. (…) Credința în Hristos nu este o lucrare naturală, ci este lucrarea lui Dumnezeu asupra minții umane, realizată în fiecare suflet de Duhul Sfânt, care Îl face cunoscut pe Hristos, în timp ce Hristos Îl face cunoscut pe Tatăl. Credința este esența lucrurilor în care sperăm, dovada celor nevăzute. Cu puterea sa de îndreptățire și sfințire, ea este mai presus de ceea ce oamenii numesc știință. Ea este știința realităților eterne. Știința umană este adesea înșelătoare, amăgitoare, dar știința cerească nu amăgește niciodată. Este atât de simplă încât și un copil o poate înțelege, totuși nici cei mai înțelepți oameni nu o pot explica. Este inexplicabilă și nemăsurabilă, dincolo de capacitatea umană de exprimare.
Ce iubire dincolo de cuvinte a arătat Salvatorul nostru față de copiii oamenilor! Nu numai că îndepărtează stigma păcatului, dar El curăță și purifică sufletul, îmbrăcându-l în haina propriei Sale neprihăniri, care este fără pată și țesută în războiul cerului. El nu numai că ridică blestemul din dreptul păcătosului, dar îl și aduce pe păcătos la unitate cu Sine Însuși, reflectând asupra lui razele strălucitoare ale neprihănirii Sale. Păcătosul este bine primit în universul cerului, acceptat în Fiul preaiubit al lui Dumnezeu. Ce slavă Îi poate aduce lui Dumnezeu omul căzut care, prin pocăință și credință, se reîntoarce la El!
Află răspunsul ascultând materialul zilei de azi din cartea „Căminul adventist”.
Soarele apune: B 17:43, CT 17:33, IS 17:32, MS 17:45, SM 17:49, DJ 17:53, AR 17:57
