ISUS, MARELE-RUGĂTOR

Și Mă rog nu numai pentru ei, ci și pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor.
Ioan 17:20

Ascultă ediția audio aici.

Gândește-te la Hristos, Cel adorat de îngeri, având atitudinea unui rugător! El a fost un Rugător puternic, căutând în mâinile Tatălui resurse proaspete de har, care Îl revigorau și împuterniceau să Își rostească lecțiile de siguranță și speranță. Privește-L în poziția îngenunchiată în orele luminate de lună, vărsându-Și sufletul înaintea Tatălui! Privește îngerii veghind asupra celui mai zelos Rugător! Rugăciunea Lui se înalță spre tot cerul în favoarea noastră. (…)

Ucenicii au fost adesea martori când Hristos îngenunchea în rugăciune, ei rămânând cu inima frântă și umilită. Când Domnul și Mântuitorul Se ridica de pe genunchi, ce puteau ei citi pe fața și înfățișarea Sa? Astfel Se pregătea El pentru datorie și era gata pentru încercare! Rugăciunea era o necesitate a naturii Sale umane și implorările Lui erau adesea însoțite de un strigăt puternic și de agonia sufletului, în timp ce vedea nevoile ucenicilor Săi, care, neînțelegând pericolele în care se aflau, erau adesea în vizorul ispitelor lui Satana, deturnați de la datorie la greșeală.

Viața lui Hristos a fost curată, nepătată. El a refuzat să Se supună ispitelor vrăjmașului. Dacă ar fi cedat într-o singură privință, familia umană ar fi fost pierdută. Cine ar putea descrie agonia pe care o îndura când îl vedea pe Satana jucând jocul vieții cu sufletele celor care pretindeau a fi ucenicii Lui și când îi vedea cum cedează punct cu punct și își lasă mijloacele de apărare ale sufletului să fie doborâte? Nu ne putem face absolut nicio idee despre agonia pe care El a îndurat-o în această privință. Un suflet pierdut, un suflet dedat puterii lui Satana înseamnă pentru El mai mult decât întreaga lume. (…) Ce argument al puterii în rugăciune: „Mă rog ca toți să fie una, cum Tu, Tată, ești în Mine, și Eu, în Tine, ca și ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum și Noi suntem una” (Ioan 17:21,22).

Hristos apare umblând și căutând oaia pierdută. Iubirea Lui ne înconjoară, aducându-ne înapoi în staul, dându-ne privilegiul să stăm împreună cu El în locurile cerești.